Sunt 10 ani de cand corpul meu nu a mai
cerut carne in meniu, si de cand Sufletul meu mi-a aratat ca daca
vreau sa ma deschid cu adevarat catre Pamant, este nevoie sa il
protejez, si nu sa il distrug. Inceputurile mele de vegetarian au
fost simple, nu am cautat asta, nu am prevazut asta, ci s-a intamplat
pur si simplu, in urma unui vis lucid, in care ghizii mei spirituali
mi-au deschis chakra inimii. Atunci am inteles – ca pana in acel
moment fusesem orbita de inconstienta si nepasare. Si de cate ori, de
atunci incoace, am mai avut inca aceasta constientizare!
Am inteles in timp ca nevoile
Sufletului sunt cele pe care le negam/ignoram cel mai des, insa
Corpul nostru este acel mecanism minunat care va fi intotdeauna cel
mai fin translator al nevoilor sufletesti. Corpul meu imi cere
anumite lucruri, sau alteori refuza anumite lucruri, iar alteori vrea
pur si simplu sa nu mai fie agresat inutil.
Dupa visul cu pricina, am hotarat si
declarat ca nu voi mai ucide – sau contribui la uciderea –
niciunui animal (nu ca as fi sucit eu vreodata cu mana mea gatul
vreuei gaini sau alte lighioane, insa si cumpararea unui salam cam
tot la asta se reduce). A urmat o perioada simpla si frumoasa, in
care am descoperit arome noi, legume pe care le ignorasem inainte,
mirodenii imbietoare – o multime de retete noi, improvizate si
testate dintr-un instinct de creativitate si din pura placere a
gustului. Am descoperit ca nu mori de foame fara carne, si nici nu te
plictisesti. Partea si mai buna a fost ca am slabit vreo 4-5 kg in
aproximativ doua luni, doar prin eliminarea carnii (si implicit a
tuturor preparatelor pe baza de carne), in rest fara a tine niciun
regim deosebit si continuandu-mi viata de zi cu zi. Ca “efect
secundar”, s-au mai diminuat sau chiar au disparut anumite simptome
care ma deranjau inainte, anumite dereglari hormonale, ceva
sensibilitati ale ficatului, usoare probleme circulatorii. Toate bune
si frumoase.
Am ramas asadar, ovo-lacto-vegetarian,
si bucatar pasionat de gusturile exotice, rafinate, mereu in cautare
de arome noi, tentante, si de intreaga simfonie de culori si arome pe
care natura o poate oferi. Am ramas insa tributara o lunga perioada
lactatelor, oualor, si continuam sa consum paine, zahar (dulciuri de
orice fel, ciocolata sa fie!), diverse produse fainoase, precum si
cafea si...tutun (ca deh, nu omoram niciun animal pentru tigarile
mele, chipurile eram o vegetariana etica si sanatoasa).
Dincolo de placerea gustului caruia ii
suntem cu totii sclavi, datorita meseriei mele eram mereu atenta la
ceea ce mancam, fiindca, dupa cum am spus mai sus, corpul imi
traducea nevoile sufletului. Ca terapeut holistic, si vajnic lucrator
cu energia si lumina, eram nevoita sa tin adesea perioade de
purificare, posturi mai lungi, astfel incat vibratia mea sa fie mereu
la cote cat mai inalte. Insa, periodic aveam nevoie si de ceva
“greu”, care sa ma “coboare”, sa ma tina un pic cu picioarele
pe pamant. Solutia cea mai la indemana era fie o mancare care sa
contina oua (din punctul meu de vedere, ouale au cea mai apropiata
vibratie de cea a carnii in sine, si erau un substitut perfect in caz
de nevoie, cand simteam ca ma “urc” in sfere in care nu mai aveam
tangenta cu realitatea fizica), fie o bucata concentrata de ciocolata
(nu exista ciocolata prea dulce sau prea concentrata pentru mine!),
fie, inca mai simpla de atat, o tigara, ba poate chiar doua, daca
pacientul fusese prea incarcat.
Mi se intampla si acum, ca o dovada a
celor scrise mai sus, ca atunci cand stau in preajma unor oameni
foarte incarcati, plini de ganduri negative sau triste, sau care la
randul lor lucreaza cu foarte multi oameni, sa simt pofta de cate o
mancare mai grea. Dar pentru orice invat exista si dezvat.
Cand Sufletul vrea, Corpul cere. Dupa
unele aparente, ma complacusem prea multi ani intr-o stare “intre”,
nici prea-prea, nici foarte-foarte. Credeam ca evoluez si ma dezvolt,
insa de la un punct parca stagnarea ma sufoca. Din nou, divinitatea a
gasit de cuviinta sa ma scoata din mocirla prin purificarea
structurilor fizice. In traducere libera, degeaba meditezi, te rogi
si faci toate cele ce crezi tu ca-ti ridica vibratia (si chiar ti-o
ridica!), cata vreme in corpul fizic inca esti plin de toxine si de
materii grosiere, care astfel iti tin si evolutia sufletului pe loc.
Zis si facut, intr-un moment in care
ma confruntam cu o stagnare acuta si niste greutati in viata
personala, m-am hotarat sa incerc celebra dieta Oshawa, pe care o
ocolisem foarte multa vreme. Aceasta dieta este extrem de simpla (dar
nu usoara!), consta in consumarea strict a doar 4 feluri de cereale
(grau, orez, mei si hrisca), timp de 10 zile, fara niciun alt adaos.
Despre acest regim puteti gasi bibliografie foarte multa pe internet,
asa ca nu voi intra in detalii. Mentionez doar ca, fiind un regim
alimentar deosebit de anost din punctul de vedere al gustului, mintea
trece in modulul “stand-by”, nemaifiind zgandarita de stimulii de
gust. Iar ca efect, se percepe o gandire mult mai clara, mai corecta
si coerenta, claritate mentala, si chiar luciditate in vise. Natura
“Yang” a acestor cereale declanseaza de asemenea procese
reparatorii si recuperatorii in organism, curatari intense, vindecari
ale organelor afectate. Dincolo de a face reclama acestui regim, va
sfatuiesc sa va documentati foarte bine inainte de a-l incepe, daca
simtiti ca este pentru voi.
Ce a urmat insa dupa acest regim (care
interzicea si cafeaua, si evident si fumatul, insa vreo 2 tigari pe
zi tot mai trageam, ca nu puteam fara) a fost o curatare inca mai
profunda decat ma asteptam: la vreo 3 zile dupa ce terminasem dieta
si revenisem la viata normala, pur si simplu mergand pe strada, am
intrat fara sa vreau in norul de fum al cuiva care mergea cu o tigara
aprinsa in mana, si spontan mi s-a facut rau, foarte rau, nu stiam
unde sa fug, ca parca toata strada mirosea a fum de tigara.
In capul meu s-a pus repede
intrebarea: “Cine-i seful?” Eu controlez fumatul sau fumatul pe
mine? Am uitat sa mentionez ca dieta cu cereale yang creste nivelul
de vointa, asa ca brusc, ca niciodata pana atunci, mi-am adunat toata
vointa disponibila si am decis ca eu sunt singura care-mi conduc
viata. Zis si facut, n-a durat decat 3 zile sa ma las de fumat,
motivatia fiind acum foarte puternica. De cate ori imi venea pofta de
cate o tigara, incepeam sa spun in gand “Tatal Nostru”, si prima
oara a mers doar jumatate de tigara, apoi doar vreo 2 fumuri, apoi
n-a mai mers deloc, pentru ca...preferam sa aduc in corpul meu
Lumina, si nu viciu.
Cu cafeaua a fost mult mai simplu de
atat, nici macar nu am simtit nevoia sa o inlocuiesc cu ceai sau
altceva. Am constientizat ca, dincolo de placerea gustului, era ceva
de natura Yin (adica imi scadea nivelul endogen de energie, precum si
de vointa!), care imi “manca” calciul din corp, si pe deasupra
intretinea diverse infectii recurente. Nu de putine ori avusesem in
trecut puseuri de tensiune, spontan, dupa ce consumam cafea, chiar si
foarte diluata, sau chiar prajituri care contineau cafea. Asadar am
hotarat rapid ca mai bine pentru mine este sa renunt complet si
definitiv, fara derogari. (Am incercat de doua ori “sa-mi fur
caciula”, comandand cate o cafea decofeinizata, insa am avut niste
dureri de cap crunte de la aceea, asa ca am renuntat definitiv la
orice fel de cafea). Si ca sa nu-mi intretin placerea gustului, o
buna perioada am evitat inclusiv inlocuitorii de cafea de tip Inka,
Orzo...
Am inlocuit insa vechiul obicei cu o
cantitatea cat mai mare de apa imediat dupa trezire. Daaa, recunosc,
dorm cu sticla langa pat! Sticla de apa, bineinteles, si indata ce
deschid ochii, incep sa beau, nu pentru ca mi-ar fi neaparat sete, ci
pentru ca intregul organism se trezeste, fiecare celula “se spala
pe ochi” cu apa matinala, si senzatia de inviorare din interior
este cu mult mai placuta decat aceea data de cafea.
Bun, pana aici a fost simplu. Chiar
neasteptat de simplu. Acuma, o voce interioara (dar ce, voi nu auziti
voci?!?!) imi tot spunea ca ar trebui sa devin vegan. Nu ca n-ar fi
fost un lucru de bun simt pe traseul meu, dar...Doamne, cum sa renunt
la inghetata? Si clatitele alea cu ciocolata? Sau macar o pizza cu
multa mozzarela din cand in cand?? Am tarait-o asa, cu multe
incercari nereusite, timp de cateva luni, mai exact de prin mai pana
in noiembrie. Aveam perioade mai “curate”, in care reuseam sa
consum doar hrana vegetala (preponderent gatita si asezonata bine cu
condimente si mirodenii, pentru ca deh, creierul face dependente de
gust), si perioade mai slabe din punct de vedere energetic, cand
simteam nevoia sa ma “intaresc” cu o omleta...o prajitura cu
smantana...ceva ciocolata cu zahar...etc...stiti si voi cum e.
Tot in perioada asta de tatonari
semi-vegane am inceput spontan sa manifest un simptom ciudat: imi
apareau pe piele niste blande, ca niste piscaturi de tantar, care ma
mancau groaznic. Prima oara mi s-a intamplat intr-o seara de august,
stand afara pe iarba la racoare, insa dupa ce mancasem (doar) 3
inghetate la rand impreuna cu o prietena. Daca pe moment am crezut ca
ma piscase ceva, mai tarziu am constatat ca aceasta reactie o aveam
ori de cate ori in alimentatia mea erau fie gluten (fainoase), fie
zahar (sau indulcitori artificiali), fie ceva chimicale pe care nu
stiam sa le reperez, dar le banuiam.
Am observat ca ma calma un pic daca
beam o limonada sau apa cu lamaie, insa pastilele anti-alergice aveau
un efect foarte redus, aproape insesizabil. In acest conditii, m-am
vazut nevoita sa renunt in primul rand la gluten...amintindu-mi ca
toata viata de fapt avusesem reactii ciudate la consumul de aluaturi,
paste, si in general orice fel de fainoase in exces. Reactia clasica
la mine era ca ma umpleam de un fel de cosuri, peste tot pe corp,
(fata, maini, picioare, umeri, etc). Radeam inainte ca reactionez mai
bine la o ciocolata decat la o felie de paine. Pana la un punct era
adevarat. Glutenul (adica in principal faina de grau, dar si secara)
imi blocau inclusiv metabolismul, intrand intr-o faza de staza
(retentie hidrica) careia nu reuseam sa-i gasesc cauza. Am mai
constatat ca o data ce am consumat un produs cu gluten, simptomele de
tip alergic raman active intre 2 si 4 zile, ceea ce inseamna ca
alergenul este inca prezent in corp, chiar daca alimentul propriu-zis
a fost eliminat.
O reactie similara am constatat la
anumite tipuri de zahar (nu stiu prin ce ar fi diferite, ma gandesc
poate ca difera doar chimicalele cu care sunt tratate, rafinate,
albite...): mancarimi, retentie, si mai ciudat de atat, dureri de
vene! (Am descoperit asta in urma unui Revelion frumos, la care
avusesem trei torturi, bineinteles cu zahar, un sortiment ciudat de
zahar (marca binecunoscuta si prezenta in toate magazinele) care
parca nici nu se dizolva complet in creme. Aveam senzatia efectiv ca
granulele de zahar imi zgarie venele, mancam tort si ma dureau
picioarele, si simteam presiuni si senzatii ciudate si in zona
cardiaca).
Urmatorul pas rebel a fost o perioada
de aproximativ doua luni “tampon”, adica decembrie si ianuarie,
in care am facut tot posibilul sa gasesc fainuri fara gluten ca
inlocuitor pentru faina alba de grau, sa gasesc inlocuitori pentru
gustul de branza, desigur inlocuitori pentru lapte, si bineinteles un
substitut natural pentru zaharul care ma omora.
Desi este la moda faina “universala”
fara gluten (a carei marca nu o precizez), am preferat sa imi prepar
singura faina in functie de necesitatile de moment. Pur si simplu
pentru ca am vrut sa consum cea mai curata varianta posibil, fara
adaosuri si afanatori, fara chestii care contin “mono-”, “di-”,
“tri-”, excipienti pentru pufosirea aluatului, etc etc etc.
Asadar faina mea difera de la caz la caz, pentru o prajitura voi
folosi o anumita materie prima (poate fi de exemplu faina de migdale,
sau faina de orez, sau de cocos), pe cand pentru preparate aperitiv
pot folosi de exemplu o faina de naut, mei, hrisca etc. In atentia
celor care se mai confrunta cu intoleranta la gluten sau alergii
alimentare, va supun atentiei urmatorul detaliu: nu doar glutenul
provoaca alergii!
Exista alimente care declanseaza
reactii similare (alergii sau inflamatii), alimente de tip alergen
secundar, dar care intretin o stare inflamatorie continua in corp.
Printre acestea mentionez ca alergeni principali: glutenul (in
special grau si secara), porumbul, soia (despre care merita dezbatut
intr-un articol separat pe larg), lactatele (intoleranta la lactoza,
chiar si nediagnosticata). Alergeni secundari pot fi: nucile si
semintele de orice fel, drojdia de panificatie (!!!), clasa
solanaceelor (care cuprinde rosiile, vinetele, ardeii), clasa
citricelor, precum si fructoza si pectina (care inhiba anumite
reactii normale hormonale).
La cele de mai sus, care sunt totusi
naturale, se adauga desigur chimicalele de tip pesticide, ierbicide,
hormoni de crestere, antibiotice (chiar si la plante), si o gramada
de substante pe care nici nu stiu sa le etalonez, insa la care,
evident, corpul nostru are o reactie de respingere absolut violenta,
pentru ca sunt substante straine, non-digerabile, nebenefice, astfel
incat corpul nostru intra in alerta, in panica, ajungand sa se atace
chiar pe sine, nemaistiind cu ce sau cu cine lupta.
Vrand-nevrand, am ajuns sa ma feresc
de cam toate categoriile de mai sus, in incercarea de a-mi usura
sarcina corpului, de a-mi regla metabolismul si regimul hormonal.
~ Sfarsitul primei parti ~
~ in Partea a doua veti citi despre: povestea glutenului (surse, efecte), pesticide si alti alergeni, soia si efectul ei estrogenic, purificarea sistemului limfatic ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu