DESPRE DULCEATA VIETII. INTOLERANTE, ALERGII, DIABET - Unde e problema reala?

Acest articol NU reprezinta o parere medicala avizata. Reprezinta doar un cumul de observatii din proprie experienta.

~ In Prima parte (click aici) ati putut citi despre pasii catre o alimentatie vegana, renuntarea la cafea si fumat, purificare, intoleranta la gluten si zaharuri, pasi pentru o viata mai “curata”~

~ In Partea a doua (click aici) ati putut citi despre intoleranta la gluten, pesticide in alimentatia noastra, alergeni, secretul efectului estrogenic, viata dupa chimicale ~

DESPRE DULCEATA VIETII

Consideratii generale

Cand spui rezistenta la insulina, spui pancreas sensibil, sau supra-solicitat. In termeni foarte simpli, rezistenta la insulina inseamna ca organismul nostru nu metabolizeaza suficient de bine sau de repede hormonul insulinic, ceea ce face ca zaharurile ingerate sa nu mai ajunga sa fie metabolizate in celule, acolo unde poate chiar este nevoie de ele, ci raman in fluxul sangvin, in exces, ceea ce da un raspuns alarmant la orice tentativa de a introduce un plus de glucoza in corp.

Un pancreas obosit “cere dulce”, nevoia de gustul dulce releva nevoia de siguranta in viata, nevoia de confort emotional, personal, stabilitate emotionala, absenta (incetarea) conflictului.

Ati observat cum, atunci cand prevedeti ca veti primi o lovitura, va incordati instinctiv abdomenul? Ati observat cum, daca este sa fiti lovit, cea mai expusa si vulnerabila zona este abdomenul? Ati observat cum, atunci cand vreti sa ridicati o greutate, va incordati abdomenul?

Natura relatiilor interumane

Este oare de mirare ca, atunci cand - “loviturile”, “atacurile emotionale”, situatiile incerte sau “greutatile” - devin parte integranta din viata cotidiana, si nu vorbim neaparat in plan fizic, ci mental-emotional-energetic / social...ne incordam abdomenul? Incordarea frecventa sau constanta a abdomenului denota instinctul nostru de protectie fata de un atac exterior, sau fata de o situatie pe care nu o putem gestiona sau nu o dorim. Incordarea este opusa relaxarii, observatie de bun simt. Si este dovedit stiintific ca cele mai bune rezultate intr-o activitate se ating pe un fond de relaxare interioara si in niciun caz de stress si incordare.

La fel putem comenta si despre natura relatiilor interumane, caci cele mai frumoase si trainice relatii sunt acelea in care partenerii se simt relaxati, (pentru ca se simt intelesi, acceptati, sustinuti), spre diferenta de acelea in care domina incordarea (pretentii exagerate, lipsa de suport, proasta comunicare sau lipsa totala a comunicarii, orgolii care nu pot cadea la pace, santaj emotional sau de alta natura, amenintari).

Spatiul personal – Sine – crestere – implinire

Imi amintesc cum, in urma cu mai multi ani, eram la un fel de curs de meditatie si dezvoltare personala, si la un moment dat una dintre participante l-a intrebat pe facilitator “cum poate sa aduca mai mult spatiu in casa ei, pentru ca simte ca se sufoca...oricata ordine ar face, simte ca nu are loc sa respire, si ar vrea sa se mute intr-o casa mai mare”. Raspunsul facilitatorului a venit prompt printr-o sugestie de constientizare asupra a ceea ce semnifica “spatiul” pentru ea. Era oare vorba de locuinta propriu-zisa, de mobile sau obiecte (desi e benefic sa fie cat mai putina aglomeratie in spatiul tau de locuit, pentru ca energiile sa circule libere), sau poate e vorba de nevoia de spatiu intr-o relatie, sau cel mai probabil nevoia de a crea spatiul in ea insasi? Acel spatiu interior, in care sufletul sa se poata dezvolta, dincolo de orice comentarii, pareri, cereri sau sugestii ale celor din exterior...Spatiul pentru Sine.

Este atat de important sa ne acordam Timpul interior si Spatiul interior noua insine, indiferent de locul sau situatia in care suntem in vietile noastre, pentru a ne asculta nevoile Sufletului. Doar asa putem intelege sau simti mai repede ce cale este de urmat pentru noi, care este directia de dezvoltare si evolutie potrivita pentru noi, care sunt nevoile noastre de afectiune, de liniste, de joaca, de implinire, etc etc. Fara a tine cont de aceste nevoi sufletesti, ajungem sa ne pierdem in propria viata, ca intr-un spatiu strain, ajungem sa nu mai stim cine suntem, de ce suntem, incotro mergem, si mai ales de ce. A incerca mereu sa jonglam cu rolurile sociale, familiale si interumane in general – ajungem sa ne uitam esenta personala – conectarea cu natura divina din noi, aceea care ne sopteste atat de subtil ce meritam de fapt, unde ne-ar fi locul de fapt, si de multe ori chiar ce pasi ar trebui sa facem in directia potrivita...dar cine sta, in secolul vitezei, sa asculte vocea subtila a Sufletului?

A fi ceea ce ni se cere vs. ceea ce suntem

In astfel de situatii de uitare de sine, in care incercam prea mult sa fim ceva ce ni se cere versus ceea ce suntem, in care incercam prea mult sa facem pe plac fie unui partener posesiv, fie unui sef autoritar, fie unei relatii de dependenta emotionala, (fie ea personala sau sociala, sau chiar terapeutica) – orice aspect care vorbeste despre inabusirea valorilor personale si prabusirea spatiului personal, cand Sufletul este redus la tacere – Corpul preia misiunea si vocea sufletului, incepand sa manifeste afectiuni vizibile, deranjante. Pe cat de stringenta este problema pentru suflet, pe atat de deranjante sunt simptomele pentru corp. Clar? Simplu de inteles. Corpul nu actioneaza de capul lui, ci mai degraba de capul nostru, ca sa fac un joc de cuvinte, si rolul lui este de a ne servi cel mai bine interesele. Iar interesul nostru cel mai inalt este sa evoluam. Si daca ne-am blocat evolutia de dragul cuiva, sau din frica de propriul potential, sau din neincredere in viitor – vin simptomele corpului care sa ne provoace sa luam o decizie radicala, inainte de a fi prea tarziu pentru acest joc.

Pamant. Confort. Siguranta. Sustinere.

Dar haideti sa revenim cu picioarele pe “pamant”: Pancreasul si pofta de dulce. In primul rand, sa mentionam ca, din perspectiva Medicinei Traditionale Chineze, gustul dulce arata nevoia de “pamant” in organism. Elementul Pamant guverneaza Splina si Pancreasul, dar si Stomacul. Medicina traditionala chineza recomanda, in acest sens, de exemplu, batatele (cartofi, cartofi dulci), sau radacini dulci, cum ar fi morcovii, fructe dulci (banane, pere) legume dulci (dovleac, vinete etc), sau cerealele care aduc elementul Pamant in corp (in special graul, urmat de restul cerealelor, cum ar fi ovaz, mei, orez, porumb).

Observati ca nu am facut referire la dulciurile procesate, intrucat acestea aduc in corp o cantitate exagerata de principiu dulce, ceea ce “innebuneste” organele corelate, si mai ales pune automat creierul (principalul organ de simt) pe modul “dependenta”.

Organe si emotii corelate:

Sa le luam pe rand:

• Splina cere reconfortare prin dulce dupa un efort, fie ca vorbim despre un efort fizic, fie despre efortul psihic (anduranta in a suporta o situatie) – nevoia de a-mi regasi relaxarea in propriul spatiu. [Din observatiile mele, Splina cere in mod specific dulciurile concentrate, gen ciocolata, bomboane, siropuri, dulceturi]
• Pancreasul cere dulce atunci cand are nevoie de afectiune si siguranta emotionala; nevoia excesiva de dulce poate aparea de exemplu dupa o despartire, inaintea unui examen, in cursul pregatirii unor evenimente importante (doar cu titlu de exemplu) – nevoia de a primi afectiune care sa ma asigure ca totul va fi bine. [Din ce am observat eu, Pancreasul cere in mod specific cerealele dulci, fainoase, aluaturi si copturi, blat de pizza, prajituri pufoase]
• Stomacul cere dulce atunci cand este supus unor schimbari bruste si puternice, la elemente de stress care se aduna si “rod” individul; atunci cand exista situatii care ne consuma emotional si fizic, pentru ca “nu le putem digera” - nevoia de a evita conflictul de orice natura, nevoia de a fi “hranit” corespunzator. [Din observatiile mele, Stomacul cere alimentele balsamice, cum ar fi dovleacul copt, cartofii dulci, cartofii in general sub orice forma, morcov fiert...]

Cum e cu intolerantele? Pe cine/ce nu mai suport?

Dintr-o anumita perspectiva, ar parea ca intolerantele, sau reactiile alergice ale corpului, in special la glucide – reactii printre care se numara: intoleranta la gluten, reactiile alergice la dulciuri si zaharuri, diabetul, ca sa nu mergem mai departe la forme mai grave de afectare ale organelor direct vizate – sunt aproape ireale. Ireal de...ciudate ca manifestare. Iar in acest punct, toate elementele discutate mai sus converg intr-o concluzie comuna:

Nevoia de Spatiu Personal, respectarea granitelor personale sanatoase si neinvadarea spatiului intim, alaturi de sentimentul ca primim suficienta afectiune, ca suntem iubiti si sustinuti in mod neconditionat, si asigurarea zonei de confort a propriilor actiuni si ganduri, dincolo de orice judecati exterioare, asigurarea stabilitatii si a “plasei de siguranta” atat material cat si emotional – toate acestea alcatuiesc un deziderat pentru un spatiu vital optim in viata fiecaruia, un spatiu optim pentru crestere si dezvoltare personala, pentru manifestarea plenara a calitatilor native, pentru manifestarea noastra plenara ca Om.

Intolerantele cu manifestare cutanata (adica reactii care apar la nivelul pielii) reprezinta semnale de alarma in ce priveste incalcarea teritoriului personal, intruziuni in spatiul personal (fie el mental sau fizic), existenta unor “paraziti” energetici in campul nostru, care ne “mananca” la propriu resursele energetice vitale, ceea ce noi resimtim in plan fizic ca o “mancarime” pe piele. Viata se manifesta simbolic, nu-i asa? Interesant principiu...

Intoleranta cutanata la un principiu dulce (cum este de exemplu intoleranta la gluten), denota faptul ca am tolerat deja prea mult o persoana, situatie, entitate etc in campul sau in viata noastra, iar asta ne consuma resursele personale. Este acea intruziune care “nu ne lasa sa ne bucuram de dulceata vietii”..., poate pentru ca aduce un surplus de energie toxica in campul nostru, poate pentru ca ne invadeaza gandurile sau spatiul...

In cazul intolerantelor cu manifestare cutanata, este vorba in general despre o frustrare/furie reprimata, pe care de multe ori nu ne-o recunoastem nici macar fata de noi insine, iar aceasta “tinere sub capac” a furiei face sa ne iasa literalmente “prin toti porii”...

Alergiile denota faptul ca am ajuns “sa nu mai suportam” un anumit stimulent, o anumita persoana, situatie, simtim ca ne afecteaza siguranta, ne provoaca o suferinta gratuita pe care de fapt n-ar trebui sa fim nevoiti sa o suportam. Alergia este o forma de a ascunde sau de a interioriza o suferinta provocata de un aspect exterior, care ne afecteaza siguranta/confortul emotional/spatiul de iubire (sau chiar iubirea/stima de sine). Daca ar fi sa ne recunoastem fata de noi insine aceasta suferinta, ar fi mult prea dureros din punct de vedere emotional, sau daca ar fi sa o suportam pe fizic, ar fi o durere mult prea mare de suportat pe un organ, asa ca tendinta instinctiva este sa o ascundem. Insa, din nou, ea ne iese “prin piele” de cele mai multe ori, fortandu-ne chiar sa ne retragem din viata sociala sau din anumite activitati care ne plac foarte mult, tocmai pentru a sublinia nota de suferinta pe care ne-o aduce, “nu ne lasa sa ne bucuram”.

La baza de data aceasta poate fi supararea, tristetea reprimata. Iar alergiile de multe ori se manifesta la nivelul plamanilor (Medicina Traditionala Chineza arata ca Plamanul este organul afectat direct de tristete si suferinta, iar o suferinta a plamanului interiorizata va iesi, mai devreme sau mai tarziu, prin piele, pielea fiind al doilea organ de respiratie al corpului).

Diabetul pe de alta parte are a face de multe ori cu lipsa de sustinere. Fac eforturi si pana cand?/pentru cine?/nu mai pot duce acest efort de unul singur. Incerc sa-i “hranesc” si sa-i sustin pe toti, dar nimeni nu ma sustine pe mine. Sunt un individ sensibil, dar nevoile emotionale, departe de a fi indeplinite, sunt nevoit sa le inlocuiesc cu un regim “militar” in viata mea, sunt nevoit sa fac fata presiunilor, reprimandu-mi sensibilitatea, aratand ca pot fi puternic, desi nu-mi doresc asta. Ajung sa-mi doresc “sa iau o vacanta de la viata”, si fix asta este ce aduce diabetul: o moarte sigura si foarte lenta, decorata cu multa suferinta tacita pe parcurs, prin imposibilitatea de a ma bucura de “dulceata si frumusetea vietii”. Nimeni nu mi-a vazut frumusetea mea interioara si sensibilitatea mea, a sufletului meu, asa ca, pentru a arata lumii cat de suparat sunt, eu imi reprim capacitatea de a vedea si trai frumusetea vietii, facand eforturi de a face fata cerintelor si presiunilor. “Nu am dreptul sa ma bucur de dulceata vietii”.

Posibile remedii

In lumina celor enuntate mai sus, voi face acum un apel la inteligenta, intuitia si intelegerea dumneavoastra. Putem concluziona, fara a fi prea departe de adevar, ca, orice simptom tip intoleranta (in speta la gluten) sau la produse dulci in general, este de fapt o intoleranta la un nivel ridicat de glucide din sange, la modul general. Vorbim de fapt despre un indice glicemic crescut. La aceasta concluzie am ajuns prin experienta personala. As spune, prin reactii personale exagerate nu doar la continutul de gluten, ci si la orice alt aliment cu indice glicemic ridicat.

Ce inseamna asta? Inseamna ca o reactie de tip intoleranta, alergie sau crestere alarmanta a glicemiei poate fi inregistrata si in lipsa consumului de gluten sau de zahar propriu-zis. Reactiile acestea se pot inregistra si de la consumul de alimente naturale, neprocesate, dar cu continut ridicat in “zaharuri”, fie ele si naturale (cum ar fi fructoza de exemplu). Concret, am inregistrat reactii de tip alergie/intoleranta si la indulcitori naturali (precum sirop de agave, inulina, eritritol) sau la cereale fara gluten (precum orez, mei, porumb).

Ce am dedus din aceste reactii (ce-i drept nu la fel de puternice ca la alimentele cu gluten sau la cele cu zahar) a fost ca pur si simplu organismul meu ma avertizeaza ca nivelul glucozei din sange este prea mare, si nicio alta sursa exterioara nu mai este bine primita. Ma simt ok insa consumand fructe naturale, chiar si doua mese pe zi exclusiv din fructe crude, insa in aceste conditii organismul nici nu mai cere si nici nu mai primeste alte surse de zaharuri.

Curios este ca singurul indulcitor natural la care nu am facut reactii de intoleranta a fost mierea. Desi mierea este considerata un produs non-vegan, si sunt de acord ca nu ar trebui sa exploatam albinele, la fel cum nu ar trebui sa exploatam nici vacile sau alte creaturi, si desi mi se pare mult prea puternic gustul ei si nici corpul meu nu o mai cere de vreo doi ani incoace, in cazuri izolate totusi (o data, de doua ori pe an) mai apelez la miere ca indulcitor. Si, desi ma asteptam la aceeasi reactie din partea organsmului ca la oricare din ceilalti indulcitori naturali folositi pana acum, am remarcat ca nimic nu se intampla, si deci toleranta era ok.

Raspunsul consta in continutul de enzime al mierii, care faciliteaza absorbtia si descompunerea zaharurilor continute in miere (aceeasi explicatie pentru care mierea este un indulcitor permis si in dieta diabeticilor, si preferabil chiar indulcitorilor sintetici de tipul zaharinei).

Ca discutie separata voi mentiona doar in treacat ca indulcitorii sintetici (de genul zaharina, maltodextrina, etc), desi se considera ca nu au indice glicemic (adica nu starnesc reactia organismului la fel ca zaharurile naturale) au totusi capacitatea de a inhiba anumite procese de metabolism, putand duce la o accentuata retentie hidrica si perturbarea anumitor procese metabolice (corpul le inregistreaza ca pe niste toxine pe care nu le poate elimina si mentine sistemul limfatic activat la cote de alerta).

De asemenea, desi singura solutie functionala pe care am gasit-o pana acum la simptomele de intoleranta sau alergie este scoaterea din meniu a acelor alimente care provoaca reactiile, (in retetele mele dulci incerc pe cat posibil sa inlocuiesc zaharul cu indulcitori naturali, iar indulcitorii naturali pe cat posibil cu fructe natural dulci, precum curmale sau stafide), in caz de lipsa de alternative, sau cand alimentul cu potential alergen a fost deja ingerat, am descoperit ca functioneaza:

• lamaia (consumul unei limonade, chiar si indulcite, sau a apei cu lamaie, sau a sucului de lamaie ca atare diminueaza reactia de tip intoleranta, practic ajutand ficatul sa proceseze “toxina” inregistrata); alternativ, acelasi efect este dat si de aportul unei cantitati insemnate de vitamina C naturala (de ex. 1000-3000 mg vit C din surse naturale);
• otetul natural (consumul a 2-4 linguri de otet de mere (eventual diluat in putina apa), ca solutie de urgenta in fata simptomelor alergice si chiar a unui edem glotic prevazut a se instala rapid; explicatia consta in capacitatea otetului de a stimula focul digestiv in asemenea masura incat sa anuleze “toxinele”. In caz de alergie cronica va sugerez insa sa apelati la un cadru specializat pentru un tratament adecvat);
• calciul (aportul a 1000-2000 mg calciu natural in cazul situatiilor de intoleranta sau alergie poate calma intr-o oarecare masura reactia violenta a organismului, restabilind o anumita functionalitate a metabolismului si o oarecare stare de calm);
• alti adjuvanti in prevenirea si ameliorarea simptomatologiilor tip intoleranta sau alergie sunt acele plante care curata si intaresc functia hepato-biliara ( de exemplu: schinduf, schizandra, armurariu, aloe ferox, pelin, oregano etc).   

In afara de urarea de "Multa sanatate!", va invit si sa meditati la acele sectoare din viata dumneavoastra in care nu mai reusiti sau nu va mai permiteti sa va bucurati cu adevarat de dulceata vietii, si sa luati atitudine in privinta asta!

SPIRITUL VEGAN: PURIFICAREA SI INTOLERANTELE

~ In Prima parte (click aici) ati putut citi despre pasii catre o alimentatie vegana, renuntarea la cafea si fumat, purificare, intoleranta la gluten si zaharuri, pasi pentru o viata mai “curata”~

~ acest articol NU reprezinta o parere medicala avizata, ci doar o suma de experiente si concluzii personale ~ 

S-o luam cu inceputul. Glutenul provine in principal din grau, deci toate produsele fainoase si de patiserie il contin, la care se adauga sosuri si creme in care faina de grau a fost folosita ca liant sau pentru ingrosare (am fost surprinsa sa descopar cum pana si in mustar se gaseste faina de grau!, cel putin in anumite marci).

In afara de grau, mai avem secara, ovaz si orz (daca nu ma insel orzul contine cea mai mica cantitate de gluten, dar oricum suficient pentru o intoleranta). De ce e rau glutenul pentru noi? Veti spune ca dintotdeauna omul a consumat cereale... E drept ca de foarte multa vreme omul consuma cereale, insa nu chiar dintotdeauna...mai intai a fost culegator, si mai apoi abia cultivator. Iar unii oameni pastreaza in ADN-ul lor un fel de sistem de alarma care ii atentioneaza ca aceasta hrana este greu digerabila pentru ei, ca si cum le-ar fi inca straina (dupa cateva mii de ani, organismul inca nu o recunoaste complet).

Ce face glutenul atat de nociv in corpul nostru este ca...ne da cu ceata! Suna amuzant, insa efectul de “creier in ceata” a fost dovedit prin ceva studii stiintifice, fapt explicabil prin sustinerea cresterii productiei de Candida in corp, precum si a altor paraziti care prolifereaza in mediu acid (zaharurile intretin mediul acid), si de asemenea prin perturbarea metabolismului tiroidian. [Daca nu ati facut-o inca, va recomand atelierele tinute de FoodFairy  despre reglare hormonala prin nutritie echilibrata.]

In ce priveste echilibrul acid/alcalin, practic prin alimentele pe care le-am eliminat (dupa cum am aratat in prima parte  a articolului), am incercat sa ajung la un mediu cat mai echilibrat, cat mai alcalin, impropriu pentru dezvoltarea parazitilor si care sa nu mai intretina niciun simptom de inflamatie in corp.

Tot in sarcina glutenului punem si aparitia nodulilor tiroidieni (cel putin in unele cazuri, care intrunesc mai multe predispozitii necesare. Dar daca ii aveti deja, faceti un test renuntand la gluten o perioada suficient de mare, de ex o luna, pentru ca rezultatul sa fie cuantificabil. Si daca tot faceti un test de purificare a corpului dvs din punct de vedere hormonal, renuntati si la carnea cea atat de plina de hormoni, mai ales la cea de pui, care se spune ca ar fi cea mai hormonizata, veti vedea diferenta). 

Iar tiroida influenteaza la randul ei hipofiza si gonadele (glandele sexuale). Cu alte cuvinte, suplimentarea dietei cu gluten duce la: gandire neclara si dificila, senzatie de oboseala in cap dar si de slabiciune si moleseala in corp (scaderea ritmului metabolismului, afectarea indirecta a glandelor suprarenale si vezi sindromul de oboseala cronica!), adesea, posibile perturbari de fertilitate, sustine alergii diverse legate de alti factori alergeni, reduce viteza de reactie a metabolismului si a sistemului imunitar (corpul este prea ocupat sa se ocupe de expulzarea sau depozitarea glucozei/glutenului din corp, in loc sa se ocupe de absorbtia si prelucrarea nutrientilor necesari), produce prin urmare fenomenul de staza (ce este in esenta un proces inflamator), ce se poate descrie pe doua directii: staza limfatica (retentia hidrica, care in esenta denota o stare toxica a organismului), si staza venoasa (conduce, indirect, la aparitia sau intretinerea varicelor si a problemelor cardio-vasculare).

Dar mai rau decat glutenul este glifosfatul (glyphosphat), un pesticid care se foloseste pe scara larga in cadrul culturilor de cereale, nu doar de grau. In mod curios, studiile stiintifice au aratat ca, de exemplu, mostrele de grau antic gasit in cadrul siturilor arheologice, deci graunte de acum cateva mii de ani, contineau de cateva ori mai mult gluten decat graul din ziua de azi. Ce contine insa in exces graul astazi este aceasta substanta toxica, la care organismul nu stie cum sa reactioneze.

Un articol despre pesticidele din hrana noastra gasiti aici: Pesticidele care ne omoara incet si sigur

Un articol exceptional despre gluten si glyphosphat gasiti aici: Nu este vina glutenului, este vina glifosfatului (in engleza).

O trilogie foarte bine documentata si argumentata despre cereale, gluten, glifosfat si painici gasiti aici, aici si aici . 

Bun, acuma dupa ce am scos glutenul si sursele de gluten din alimentatie, a ramas in continuare starea inflamatorie. Adica, a disparut reactia alergica (mancarimea), insa a ramas retentia si staza limfatica. Adica eram umflata ca un pepenas si nu intelegeam de ce. Am constatat ca, desi foloseam paste din porumb, reactia corpului inca ramanea activa. Am aflat apoi ca si porumbul poate intretine reactia inflamatorie, desi nu are gluten. Prin urmare il consum doar foarte rar. La fel, cat mai rar, consum si orez, si prefer sa folosesc faina de orez integral pentru copturi si aluaturi uscate (turte), decat sa mananc un pilaf...am descoperit ca intotdeauna versiunea mai apoasa determina si o retentie mai mare de apa in corp, valabil si pentru porumb si pentru orice alta cereala, inclusiv graul (s-ar putea sa pot manca o pizza fara sa mor scarpinandu-ma, cu aluat copt deci, insa sa simt ca ma sufoc dupa niste paste fierte, deci aluat fiert). Nu am gasit inca explicatia stiintifica pentru aceasta reactie, asa ca prefer sa evit tentatiile cat pot.

Urmatoarea sursa de inflamatie pe lista mea este soia si produsele din soia. E de bun simt sa spunem ca tot romanul, cand intra in perioada de post, sau cand sustine ca vrea sa manance mai sanatos, inlocuieste carnea sau lactatele cu produsele pe baza de soia. Doar ca in majoritatea cazurilor, aceasta nu este neaparat o alternativa mai sanatoasa. Excludem din discutie de la bun inceput eventualele probleme adiacente, cum ar fi modificarea genetica, aditivii chimici, conservanti etc. Lasam in discutie doar soia ca atare. Am observat, culmea, ca in cazurile in care consumam soia “bio”, si mai putin tratata si preparata, reactiile mele la nivelul sistemului limfatic erau chiar si mai amplificate decat la consumarea unor produse mult procesate (cum ar fi fulgii sau snitelele “texturat” din soia, care sunt deja procesate termic, si mai trebuie inca o data fierte pentru a putea fi consumate).

Ce am aflat despre soia este ca are un foarte puternic efect estrogenic. Despre hormonul estrogen va invit sa va documentati singuri, sursele sunt multiple. Voi sublinia doar ca amplifica caracterele feminine, ceea ce in unele cazuri nu este de dorit. De exemplu, la femei poate duce la retentia hidrica (adica starea toxica a sistemului limfatic), in traducere: femeile se umfla. Pe ici pe colo, unora ar putea sa le placa asta, mai ales daca de fel au o lipsa de estrogen in corp (rezultatul va fi ca le vor “creste” temporar sanii, soldurile, si toate formele feminine).

Acest lucru devine insa insuportabil la femei care au deja dominanta estrogenica, rezultand stari inflamatorii diverse,( pe langa retentia generalizata), cum ar fi probleme cu ovarele, trompele uterine, chisti si noduli ovarieni sau mamari, chiar si tiroidieni, etc.). Efectul estrogenic este motivul pentru care soia este recomandata in dieta femeilor la menopauza, INSA suplimentarea dietei ar trebui facuta numai dupa analize riguroase care sa confirme intr-adevar lipsa estrogenului, altfel riscul de a dezvolta noduli sau chiar cancer (mamar, ovarian, uterin etc.) creste exponential.

La barbati insa...consumul de produse pe baza de soia poate fi cu adevarat buclucas. Nu stiu sincer cati barbati isi doresc sani, solduri pufoase, sau toane, depresii si ifose precum ale femeilor la menstruatie... Stiu ca unii barbati, din dorinta de la construi masa musculara si acel aspect de “muschi umflati”, isi suplimenteaza dieta pre/post-workout cu proteina de soia. Insa dragilor, verificati si efectele secundare! Alternativ ca sursa de proteina, puteti alege de exemplu faina proteica din mazare, canepa, chia etc.

[Fac aici o paranteza despre sursele de “xeno-estrogen”, sau in traducere, un estrogen fals, in speta diverse substante chimice, la care organismul reactioneaza exact ca la aportul de estrogen natural. In linii mari, pe langa sursele alimentare (aditivi si conservanti chimici), alte surse de evitat sunt: poluarea, conservantii, diluantii, colorantii, excipientii de orice fel, in special din produsele cosmetice (ati pus azi pe piele vreo substanta pe care nu puteti nici macar sa o cititi, si in nici un caz nu ati manca-o?), dar si din detergentii casnici, sursele de clor, si in general orice substante sintetice.

Iata cum am renuntat in aproximativ doua luni la:

• oja de unghii (atat cea semi-permanenta, cat si cea obisnuita, pentru ca oricum substantele chimice toxice se absorb in corp si se duc sa-i faca o vizita dragului ficat(!));
• detergentul de vase din comert;
• gelul de dus, samponul, balsamul, gelul de ras si pasta de dinti din comert;
• detergentul de rufe, de podele si de suprafete pe baza de clor si substante toxice.

(la vopsea de par renuntasem demult din aceleasi motive de intoleranta, iar deodorant antiperspirant n-am putut niciodata sa folosesc, din aceleasi motive, asa ca am recurs la sfanta apa cu sapun si la detoxifieri periodice).]

[P.S.: Credeti-ma, exista viata dupa chimicale! Se poate si fara ele. Verificati aici.]

Si in fine, ultima experienta legata de soia a fost cu branza tofu...pe care am incercat-o in fel si chip. Desi nu ma dau in vant dupa gustul ei, uneori si in anumite combinatii poate salva o masa vegana, mai ales ca este o sursa buna de proteina. Insa dupa ultima tentativa cu niste tofu afumat bio la cina, m-a durut ficatul toata noaptea...deci fara tofu pentru mine.

Ce recomand insa este varianta de soia fermentata, pe care o puteti gasi sub forma pastei “miso”. Miso (gasiti aici) reprezinta boabe de soia fermentate, alaturi de un adaos de faina de orez sau orz. Procesul de fermentatie insa este atat de lung (in medie 30 de luni), incat orice modificare genetica sau orice alergen devine inactiv. Miso este o sursa minunata de enzime digestive, mai ales in hrana vegana crudivora, si va vor ajuta sistemul digestiv.

In primele luni de regim vegan si fara gluten, obisnuinta imi cerea sa am in alimentatie paine. Am testat si brevetat mai multe retete de paine, pe care le veti putea gasi in curand pe blog (***voi completa cu linkuri la retete pe masura ce le postez). Una dintre variantele preferate de mine a fost reteta de crackers din seminte, super savuroasa si satioasa, perfecta atat alaturi de hrana sarata, cat si alaturi de alimente dulci. Dupa doar vreo 2 luni de consumat constant seminte in cantitate mare (pentru ca faceam si blaturi de prajituri, si pate-uri, si painite tot din seminte), ficatul meu a strigat dupa ajutor din nou, mai ales ca luam si in greutate din nou. Semintele si nucile, indiferent de sortiment, din categoria oleaginoase, sunt foarte calorice. Reprezinta in prima faza o solutie extraordinara in regimul vegetarian sau vegan, mai ales in cel crudivor, ca sursa de calciu si alte minerale, precum si pentru aportul de grasimi sanatoase si de proteina. Atentie insa la exces, gasiti calea de mijloc.

Dincolo de posturi si purificari (voi vorbi separat in alt articol despre postul negru, experiente si recomandari ***), cea mai buna cale de curatare a reziduurilor din organism este aportul substantial de fibre. Pe scurt, cat mai multe frunze verzi in dieta, alaturi de fructe si legume crude. Apa si fibrele insolubile fac o treaba foarte buna in a matura intregul intestin si intregul organism de toxine, deci folositi-le cu incredere.

O alta necesitate a corpului, indiferent de varsta, greutatea sau dieta pe care o urmati, este purificarea periodica a sistemului limfatic. Despre sistemul limfatic voi vorbi in alt articol mai pe larg (***), insa e suficient sa spunem despre el ca reprezinta “sistemul de canalizare” al organismului. Va dati seama, deci, ca toate chimicalele, toxinele, alergenii, reziduuri metabolice, ajung in sistemul nostru limfatic. Spre diferenta de sistemul circulator, in care sangele este impins de catre inima care functioneaza ca o pompa, limfa nu are o pompa care sa o miste, singurul ajutor venind din partea muschilor scheletici. Adica, in cazul unui regim de viata sedentar, limfa noastra stagneaza si ne intoxicam cu propriile reziduuri, chiar daca suntem slabi ca si constitutie. Celulita de exemplu reprezinta inflamatia tegumentului datorata intoxicarii si stagnarii limfei. Iar acesta este cel mai inofensiv aspect al problemei...

Cum putem ajuta la purificarea limfei? Cu multa vitamina C naturala (din fructe si legume), multa apa, cat multa miscare, si masaj. Miscarea, nu neaparat in sala de forta, cat miscarea energica aeroba. Varianta mea preferata de miscare este yoga, intr-o versiune mai dinamica, in care alternez posturile mai rapid, fortand tendoanele sa devina mai elastice, sangele sa circule mai repede, limfa sa se dreneze, si meridianele energetice infundate sa revina din nou la starea optima.

Un alt ajutor de incredere pentru purificarea corpului este drenajul limfatic, un masaj usor dar profund si foarte eficient, care conduce manual limfa spre zonele de “reciclare”. Pacientul care a primit un drenaj limfatic constata ca se simte mai usor, mai suplu, se elimina retentia hidrica, se elibereaza splina si vezica biliara, se dreneaza nodulii limfatici. De asemenea este de un real ajutor in eliberarea intestinului si usurarea digestiei.

Masajul specific pentru drenaj limfatic poate constitui o preventie exceptionala impotriva nodulilor de san, sau orice alt tip de noduli limfatici, fie ei abdominali, inghinali etc., cu utilitate inclusiv in amigdalita acuta. Este recomandabil de asemenea in cazul persoanelor care sunt nevoite sa ia multe medicamente, pentru a le ajuta corpul sa elimine toxinele, in caz de scadere a imunitatii, in sarcina dupa primul trimestru (numai cu avizul medicului), sau dupa nastere, pentru a reveni la forma initiala. De asemenea poate fi un ajutor foarte binevenit in curele de slabire, alaturi de miscare fizica si dieta, ajutand la restabilirea parametrilor normali ai corpului. (Pentru a organiza un curs de drenaj limfatic in orasul dvs, ma puteti contacta prin mesaj privat aici ***).

~ In Partea a treia  a articolului, veti putea citi despre legatura dintre intolerante, alergii, diabet, si nevoia de a asigura un Spatiu interior pentru dezvoltarea personala; legatura intre organe si emotiile specifice, respectiv simptomele de intoleranta, alergie sau diabet si conotatiile lor psiho-spirituale ~

CALEA MEA CATRE SPIRITUL VEGAN (poveste adevarata despre veganism, intolerante, purificare, evolutie)

Sunt 10 ani de cand corpul meu nu a mai cerut carne in meniu, si de cand Sufletul meu mi-a aratat ca daca vreau sa ma deschid cu adevarat catre Pamant, este nevoie sa il protejez, si nu sa il distrug. Inceputurile mele de vegetarian au fost simple, nu am cautat asta, nu am prevazut asta, ci s-a intamplat pur si simplu, in urma unui vis lucid, in care ghizii mei spirituali mi-au deschis chakra inimii. Atunci am inteles – ca pana in acel moment fusesem orbita de inconstienta si nepasare. Si de cate ori, de atunci incoace, am mai avut inca aceasta constientizare!

Am inteles in timp ca nevoile Sufletului sunt cele pe care le negam/ignoram cel mai des, insa Corpul nostru este acel mecanism minunat care va fi intotdeauna cel mai fin translator al nevoilor sufletesti. Corpul meu imi cere anumite lucruri, sau alteori refuza anumite lucruri, iar alteori vrea pur si simplu sa nu mai fie agresat inutil.

Dupa visul cu pricina, am hotarat si declarat ca nu voi mai ucide – sau contribui la uciderea – niciunui animal (nu ca as fi sucit eu vreodata cu mana mea gatul vreuei gaini sau alte lighioane, insa si cumpararea unui salam cam tot la asta se reduce). A urmat o perioada simpla si frumoasa, in care am descoperit arome noi, legume pe care le ignorasem inainte, mirodenii imbietoare – o multime de retete noi, improvizate si testate dintr-un instinct de creativitate si din pura placere a gustului. Am descoperit ca nu mori de foame fara carne, si nici nu te plictisesti. Partea si mai buna a fost ca am slabit vreo 4-5 kg in aproximativ doua luni, doar prin eliminarea carnii (si implicit a tuturor preparatelor pe baza de carne), in rest fara a tine niciun regim deosebit si continuandu-mi viata de zi cu zi. Ca “efect secundar”, s-au mai diminuat sau chiar au disparut anumite simptome care ma deranjau inainte, anumite dereglari hormonale, ceva sensibilitati ale ficatului, usoare probleme circulatorii. Toate bune si frumoase.

Am ramas asadar, ovo-lacto-vegetarian, si bucatar pasionat de gusturile exotice, rafinate, mereu in cautare de arome noi, tentante, si de intreaga simfonie de culori si arome pe care natura o poate oferi. Am ramas insa tributara o lunga perioada lactatelor, oualor, si continuam sa consum paine, zahar (dulciuri de orice fel, ciocolata sa fie!), diverse produse fainoase, precum si cafea si...tutun (ca deh, nu omoram niciun animal pentru tigarile mele, chipurile eram o vegetariana etica si sanatoasa).

Dincolo de placerea gustului caruia ii suntem cu totii sclavi, datorita meseriei mele eram mereu atenta la ceea ce mancam, fiindca, dupa cum am spus mai sus, corpul imi traducea nevoile sufletului. Ca terapeut holistic, si vajnic lucrator cu energia si lumina, eram nevoita sa tin adesea perioade de purificare, posturi mai lungi, astfel incat vibratia mea sa fie mereu la cote cat mai inalte. Insa, periodic aveam nevoie si de ceva “greu”, care sa ma “coboare”, sa ma tina un pic cu picioarele pe pamant. Solutia cea mai la indemana era fie o mancare care sa contina oua (din punctul meu de vedere, ouale au cea mai apropiata vibratie de cea a carnii in sine, si erau un substitut perfect in caz de nevoie, cand simteam ca ma “urc” in sfere in care nu mai aveam tangenta cu realitatea fizica), fie o bucata concentrata de ciocolata (nu exista ciocolata prea dulce sau prea concentrata pentru mine!), fie, inca mai simpla de atat, o tigara, ba poate chiar doua, daca pacientul fusese prea incarcat.

Mi se intampla si acum, ca o dovada a celor scrise mai sus, ca atunci cand stau in preajma unor oameni foarte incarcati, plini de ganduri negative sau triste, sau care la randul lor lucreaza cu foarte multi oameni, sa simt pofta de cate o mancare mai grea. Dar pentru orice invat exista si dezvat.

Cand Sufletul vrea, Corpul cere. Dupa unele aparente, ma complacusem prea multi ani intr-o stare “intre”, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Credeam ca evoluez si ma dezvolt, insa de la un punct parca stagnarea ma sufoca. Din nou, divinitatea a gasit de cuviinta sa ma scoata din mocirla prin purificarea structurilor fizice. In traducere libera, degeaba meditezi, te rogi si faci toate cele ce crezi tu ca-ti ridica vibratia (si chiar ti-o ridica!), cata vreme in corpul fizic inca esti plin de toxine si de materii grosiere, care astfel iti tin si evolutia sufletului pe loc.

Zis si facut, intr-un moment in care ma confruntam cu o stagnare acuta si niste greutati in viata personala, m-am hotarat sa incerc celebra dieta Oshawa, pe care o ocolisem foarte multa vreme. Aceasta dieta este extrem de simpla (dar nu usoara!), consta in consumarea strict a doar 4 feluri de cereale (grau, orez, mei si hrisca), timp de 10 zile, fara niciun alt adaos. Despre acest regim puteti gasi bibliografie foarte multa pe internet, asa ca nu voi intra in detalii. Mentionez doar ca, fiind un regim alimentar deosebit de anost din punctul de vedere al gustului, mintea trece in modulul “stand-by”, nemaifiind zgandarita de stimulii de gust. Iar ca efect, se percepe o gandire mult mai clara, mai corecta si coerenta, claritate mentala, si chiar luciditate in vise. Natura “Yang” a acestor cereale declanseaza de asemenea procese reparatorii si recuperatorii in organism, curatari intense, vindecari ale organelor afectate. Dincolo de a face reclama acestui regim, va sfatuiesc sa va documentati foarte bine inainte de a-l incepe, daca simtiti ca este pentru voi.

Ce a urmat insa dupa acest regim (care interzicea si cafeaua, si evident si fumatul, insa vreo 2 tigari pe zi tot mai trageam, ca nu puteam fara) a fost o curatare inca mai profunda decat ma asteptam: la vreo 3 zile dupa ce terminasem dieta si revenisem la viata normala, pur si simplu mergand pe strada, am intrat fara sa vreau in norul de fum al cuiva care mergea cu o tigara aprinsa in mana, si spontan mi s-a facut rau, foarte rau, nu stiam unde sa fug, ca parca toata strada mirosea a fum de tigara.

In capul meu s-a pus repede intrebarea: “Cine-i seful?” Eu controlez fumatul sau fumatul pe mine? Am uitat sa mentionez ca dieta cu cereale yang creste nivelul de vointa, asa ca brusc, ca niciodata pana atunci, mi-am adunat toata vointa disponibila si am decis ca eu sunt singura care-mi conduc viata. Zis si facut, n-a durat decat 3 zile sa ma las de fumat, motivatia fiind acum foarte puternica. De cate ori imi venea pofta de cate o tigara, incepeam sa spun in gand “Tatal Nostru”, si prima oara a mers doar jumatate de tigara, apoi doar vreo 2 fumuri, apoi n-a mai mers deloc, pentru ca...preferam sa aduc in corpul meu Lumina, si nu viciu.

Cu cafeaua a fost mult mai simplu de atat, nici macar nu am simtit nevoia sa o inlocuiesc cu ceai sau altceva. Am constientizat ca, dincolo de placerea gustului, era ceva de natura Yin (adica imi scadea nivelul endogen de energie, precum si de vointa!), care imi “manca” calciul din corp, si pe deasupra intretinea diverse infectii recurente. Nu de putine ori avusesem in trecut puseuri de tensiune, spontan, dupa ce consumam cafea, chiar si foarte diluata, sau chiar prajituri care contineau cafea. Asadar am hotarat rapid ca mai bine pentru mine este sa renunt complet si definitiv, fara derogari. (Am incercat de doua ori “sa-mi fur caciula”, comandand cate o cafea decofeinizata, insa am avut niste dureri de cap crunte de la aceea, asa ca am renuntat definitiv la orice fel de cafea). Si ca sa nu-mi intretin placerea gustului, o buna perioada am evitat inclusiv inlocuitorii de cafea de tip Inka, Orzo...

Am inlocuit insa vechiul obicei cu o cantitatea cat mai mare de apa imediat dupa trezire. Daaa, recunosc, dorm cu sticla langa pat! Sticla de apa, bineinteles, si indata ce deschid ochii, incep sa beau, nu pentru ca mi-ar fi neaparat sete, ci pentru ca intregul organism se trezeste, fiecare celula “se spala pe ochi” cu apa matinala, si senzatia de inviorare din interior este cu mult mai placuta decat aceea data de cafea.

Bun, pana aici a fost simplu. Chiar neasteptat de simplu. Acuma, o voce interioara (dar ce, voi nu auziti voci?!?!) imi tot spunea ca ar trebui sa devin vegan. Nu ca n-ar fi fost un lucru de bun simt pe traseul meu, dar...Doamne, cum sa renunt la inghetata? Si clatitele alea cu ciocolata? Sau macar o pizza cu multa mozzarela din cand in cand?? Am tarait-o asa, cu multe incercari nereusite, timp de cateva luni, mai exact de prin mai pana in noiembrie. Aveam perioade mai “curate”, in care reuseam sa consum doar hrana vegetala (preponderent gatita si asezonata bine cu condimente si mirodenii, pentru ca deh, creierul face dependente de gust), si perioade mai slabe din punct de vedere energetic, cand simteam nevoia sa ma “intaresc” cu o omleta...o prajitura cu smantana...ceva ciocolata cu zahar...etc...stiti si voi cum e.

Tot in perioada asta de tatonari semi-vegane am inceput spontan sa manifest un simptom ciudat: imi apareau pe piele niste blande, ca niste piscaturi de tantar, care ma mancau groaznic. Prima oara mi s-a intamplat intr-o seara de august, stand afara pe iarba la racoare, insa dupa ce mancasem (doar) 3 inghetate la rand impreuna cu o prietena. Daca pe moment am crezut ca ma piscase ceva, mai tarziu am constatat ca aceasta reactie o aveam ori de cate ori in alimentatia mea erau fie gluten (fainoase), fie zahar (sau indulcitori artificiali), fie ceva chimicale pe care nu stiam sa le reperez, dar le banuiam.

Am observat ca ma calma un pic daca beam o limonada sau apa cu lamaie, insa pastilele anti-alergice aveau un efect foarte redus, aproape insesizabil. In acest conditii, m-am vazut nevoita sa renunt in primul rand la gluten...amintindu-mi ca toata viata de fapt avusesem reactii ciudate la consumul de aluaturi, paste, si in general orice fel de fainoase in exces. Reactia clasica la mine era ca ma umpleam de un fel de cosuri, peste tot pe corp, (fata, maini, picioare, umeri, etc). Radeam inainte ca reactionez mai bine la o ciocolata decat la o felie de paine. Pana la un punct era adevarat. Glutenul (adica in principal faina de grau, dar si secara) imi blocau inclusiv metabolismul, intrand intr-o faza de staza (retentie hidrica) careia nu reuseam sa-i gasesc cauza. Am mai constatat ca o data ce am consumat un produs cu gluten, simptomele de tip alergic raman active intre 2 si 4 zile, ceea ce inseamna ca alergenul este inca prezent in corp, chiar daca alimentul propriu-zis a fost eliminat.

O reactie similara am constatat la anumite tipuri de zahar (nu stiu prin ce ar fi diferite, ma gandesc poate ca difera doar chimicalele cu care sunt tratate, rafinate, albite...): mancarimi, retentie, si mai ciudat de atat, dureri de vene! (Am descoperit asta in urma unui Revelion frumos, la care avusesem trei torturi, bineinteles cu zahar, un sortiment ciudat de zahar (marca binecunoscuta si prezenta in toate magazinele) care parca nici nu se dizolva complet in creme. Aveam senzatia efectiv ca granulele de zahar imi zgarie venele, mancam tort si ma dureau picioarele, si simteam presiuni si senzatii ciudate si in zona cardiaca).

Urmatorul pas rebel a fost o perioada de aproximativ doua luni “tampon”, adica decembrie si ianuarie, in care am facut tot posibilul sa gasesc fainuri fara gluten ca inlocuitor pentru faina alba de grau, sa gasesc inlocuitori pentru gustul de branza, desigur inlocuitori pentru lapte, si bineinteles un substitut natural pentru zaharul care ma omora.

Desi este la moda faina “universala” fara gluten (a carei marca nu o precizez), am preferat sa imi prepar singura faina in functie de necesitatile de moment. Pur si simplu pentru ca am vrut sa consum cea mai curata varianta posibil, fara adaosuri si afanatori, fara chestii care contin “mono-”, “di-”, “tri-”, excipienti pentru pufosirea aluatului, etc etc etc. Asadar faina mea difera de la caz la caz, pentru o prajitura voi folosi o anumita materie prima (poate fi de exemplu faina de migdale, sau faina de orez, sau de cocos), pe cand pentru preparate aperitiv pot folosi de exemplu o faina de naut, mei, hrisca etc. In atentia celor care se mai confrunta cu intoleranta la gluten sau alergii alimentare, va supun atentiei urmatorul detaliu: nu doar glutenul provoaca alergii!

Exista alimente care declanseaza reactii similare (alergii sau inflamatii), alimente de tip alergen secundar, dar care intretin o stare inflamatorie continua in corp. Printre acestea mentionez ca alergeni principali: glutenul (in special grau si secara), porumbul, soia (despre care merita dezbatut intr-un articol separat pe larg), lactatele (intoleranta la lactoza, chiar si nediagnosticata). Alergeni secundari pot fi: nucile si semintele de orice fel, drojdia de panificatie (!!!), clasa solanaceelor (care cuprinde rosiile, vinetele, ardeii), clasa citricelor, precum si fructoza si pectina (care inhiba anumite reactii normale hormonale).

La cele de mai sus, care sunt totusi naturale, se adauga desigur chimicalele de tip pesticide, ierbicide, hormoni de crestere, antibiotice (chiar si la plante), si o gramada de substante pe care nici nu stiu sa le etalonez, insa la care, evident, corpul nostru are o reactie de respingere absolut violenta, pentru ca sunt substante straine, non-digerabile, nebenefice, astfel incat corpul nostru intra in alerta, in panica, ajungand sa se atace chiar pe sine, nemaistiind cu ce sau cu cine lupta.

Vrand-nevrand, am ajuns sa ma feresc de cam toate categoriile de mai sus, in incercarea de a-mi usura sarcina corpului, de a-mi regla metabolismul si regimul hormonal.

~ Sfarsitul primei parti ~

~ in Partea a doua  veti citi despre: povestea glutenului (surse, efecte), pesticide si alti alergeni, soia si efectul ei estrogenic, purificarea sistemului limfatic ~