TORT CU CREMA DE AFINE SI TOPPING DE CAISE

Nu stiam ce va iesi, dar a iesit ...spirala aurie a vietii, pe un fond violet intens care sa trezeasca Chakra Coroana :))

Ca deh, afinele cica hranesc neuronii, ca sa nu mai vorbim despre cat de bine curata si vitaminizeaza intregul organism. (Pentru mai multe retete simple cu afine, click aici si aici ).

Iar crema de caise folosita ca topping este pura fantezie...usor acrisoara si gata sa ne trezeasca simturile cu nuanta ei intens portocalie (ma face sa ma gandesc la culoarea robei calugarilor buddhisti...dar oare calugarii buddhisti mananca asemenea bunatati?!?)

Aveam in frigider restul de pulpa de la laptele vegetal  facut cu o zi in urma, constand in fibra de migdale si de cocos, pe care stiam clar ca vreau sa o folosesc in blatul unui tort vegan, dar reteta completa inca nu se infiripase in minte.

(Curios cum, pe vremea cand mancam de toate, nu preparam torturi, decat poate extrem de rar, asa...de ziua mea, o data pe an, insa de cand cu regimul vegan, a face un tort sanatos mi se pare una dintre cele mai bune metode de a ma distra in bucatarie, stiind sigur ca o a mai fac si alti oameni fericiti. Mai ales ca, pe vremea asta torida, nu sunt nevoita sa aprind cuptorul, ci mai degraba sa deschid frigiderul :P .)

Sa trecem la detaliile tehnice, zic:

Pentru BLAT am folosit, deci:

• o cana plina de pulpa de migdale si cocos (alternativ puteti folosi faina de migdale uscata sau fulgi de cocos uscati),
• am adaugat aproximativ 3 linguri de stafide, inmuiate vreo ora inainte,
• inca vreo 2-3 linguri de indulcitor natural (eu am avut la dispozitie de data aceasta eritritol (2 linguri) si inulina din cicoare (1 lingura), dar puteti folosi orice aveti la indemana;
• si ulei de cocos bio, topit (era deja lichid, la temperatura camerei) – cam jumatate sau 2/3 de cana.

Compozitia pentru blat, intinsa in forma, gata de dat la rece.

Pe fundul tavii am pus hartie de copt, pentru a-mi usura extragerea ulterioara.

Date tehnice: am pus amestecul de migdale si cocos intr-un castron mare. Stafidele inmuiate si uleiul de cocos topit le-am mixat in blender pana ce n-a mai ramas nicio stafida intreaga. Rolul stafidelor este de a indulci si de a lega un pic blatul, iar al uleiului de cocos – in afara de aroma deosebita – de a inchega blatul, o data pus la frigider.

Am amestecat totul in castron, si indulcitorii, iar amestecul l-am presat intr-o tava cu diametrul de 21 cm, cat mai uniform, si l-am dat la rece.

Intre timp am pregatit compozitia pentru CREMA DE AFINE:

• ½ cana afine proaspete (puteti folosi, alternativ, si alte fructe colorate, preferabil scurse bine de zeama);
• ½ cana ulei de cocos bio, topit la temperatura camerei;
• 2-3 linguri fulgi de cocos uscati, pentru mai multa consistenta si textura;
• aproximativ 7-10 linguri caju crud (merge chiar si neinmuiat in prealabil), care va conferi o baza grasa si bogata cremei noastre, pe langa gustul apropiat de al smantanii dulci;
• indulcitor dupa preferinte aprox. 2-3 linguri;

Crema de afine, intr-o superba culoare extraterestra :))

(Plina de resveratrol adica :p )

Procedura: se pun toate in blender si se mixeaza pana iese o compozitie uniforma si cremoasa, fara bucati intregi. Culoarea exceptionala a afinelor da o nota absolut ireala acestui preparat, pe langa gustul fascinant, fin, dulce-acrisor.

Am scos apoi blatul din frigider, care intre timp s-a intarit, si am intins deasupra uniform aceasta crema. (i-am faut niste poze in stadiul asta, nu m-am putut abtine).

[Inainte de a spala blenderul de violetul afinelor, se linge bine fiecare strop de crema ramas, e o compozitie prea pretioasa pentru a fi aruncata! :) ]

In continuare se da iarasi la rece, de data asta chiar mai mult, minim jumatate de ora, pana se intareste un pic crema noastra.

Intre timp ne ocupam de stratul final, pe care il vizualizam a fi portocaliu intens, si il simteam a fi acrisor, insa nu aveam habar inca ce forma va lua. Mi-am zis ca e atat de spectaculos stratul de crema de afine, incat ar fi pacat sa-l acopar in intregime cu o alta crema, asa ca am optat pentru modelul din imagini...

Deci, pentru TOPPING am folosit:

• vreo 5-6 caise, dulci-acrisoare, (le-am pastrat cu tot cu coaja);
• 1 lingura amidon alimentar (alternativ il puteti inlocui cu agar daca doriti, cam o lingurita cu varf);
• 1-2 linguri zeama de lamaie, pentru a pastra culoarea curata si intensa a cremei, dar si pentru gustul acrisor stimulant;
• optional: maxim o lingura de indulcitor, sau deloc, cum va place (eu am adaugat o lingura de pulbere de lucuma, dar nu s-a simtit efectul in gustul final);
• apa doar cat sa cuprinda compozitia, cam ½ de cana.

Tehnica de preparare:

Caisele se taie maruntel, cu tot cu coaja (fara sambure desigur), si se mixeaza bine cu restul ingredientelor in blender, pana se formeaza o pasta fina. Din pacate pentru inchegarea amidonului a trebuit sa pun amestecul pe foc, dar n-a durat decat vreo 5 minute pana intregul amestec a capatat textura de jeleu. Daca doriti, puteti renunta la amidon, eventual puteti orna tortul simplu, cu felii de caise aranjate estetic.

Rezultatul final, dupa ce a stat la frigider inca vreo ora.

Crema rezultata am pus-o intr-un posh autohton (adica intr-o punga, careia i-am taiat un colt, si prin care am “stors” compozitia in forma dorita), iar rezultatul il vedeti in poze.

La final am ornat cu inca cateva afine ramase, pentru ca deh, ii lipsea “afina de pe tort”...

Per total, blatul are un gust aproximativ neutru, mai degraba sustine prin textura restul straturilor; crema de afine este deosebit de fina, ca o simfonie de catifea pentru simturi; iar toppingul acrisor de caise parca te trezeste la realitate si te face sa ceri inca o felie :)

O combinatie intr-adevar surprinzatoare pentru papilele gustative, dar dealtfel foarte satioasa, datorita continutului mare de fibre, dar si de grasimi naturale sanatoase din uleiul de cocos nerafinat.

Este sigur si pentru a-l servi copiilor, fara riscuri de a-i agita, dar desigur si adultilor, pentru ca e o varianta de dulce care nu ingrasa (decat in exces, hihi) si nici nu ridica indicele glicemic precum alte preparate clasice din comert.   

CHIFTELUTE DIN LINTE SI QUINOA

De cate ori se raceste un pic vremea, corpul meu simte nevoia de mai multa proteina, iar lintea si quinoa sunt doua resurse valoroase intr-o dieta vegana.

Cat despre capitolul “chiftelute”, nu aveti nevoie decat de inspiratie, pentru ca se pot face nenumarate combinatii deosebit de gustoase, sanatoase si hranitoare.

Iata asadar reteta mea:

Ingrediente:

• 1 ceasca quinoa (aprox. 50 g cantarit uscat uscat);
• 3 cesti linte (aprox 150 g cantarit uscat);
• optional: ½ ceasca amaranth (l-am folosit doar pentru ca-l aveam la dispozitie si stiam cat e de benefic);
• 1 ceapa tocata marunt;
• 1 legatura patrunjel verde, tocat marunt;
• 2 lgt boia dulce (mai ales pentru efectul de culoare) sau 1 lgt boia iute daca preferati mai picant;
• optional: 1-2 lg susan;
• usturoi dupa gust, daca preferati puteti sa-l omiteti;
• 3-4 lg faina pentru legat compozitia (eu am folosit faina de naut, pentru ca e fara gluten; puteti inlocui cu orice alta faina doriti);
• 2 lg pasta de tomate sau pasta de ardei, pentru un efect de gust extraordinar si un plus de culoare;
• sare dupa gust.

Este recomandabil sa lasati la inmuiat atat quinoa, cat si lintea inainte de a le fierbe, pentru a scurta timpul de fierbere, un minim de 2 ore, dar merge chiar si peste noapte. Daca n-ati avut timp de inmuiere prealabila, nu e bai, merge si asa. Deci, fierbem separat lintea, separat quinoa, apoi le scurgem bine de apa. Daca folositi si amaranth, veti vrea sa-l fierbeti si pe acesta un minim de 10 minute. Ceapa puteti sa o pastrati cruda si sa o adaugati la restul de compozitie, sau puteti sa o caliti in prealabil.

Mai departe se amesteca toate ingredientele, apoi se coc fie pe hartie de copt in cuptor, fie se prajesc in tigaie in ulei. Oricum ar fi, sunt prea bune! Atat de bune incat veti vrea sa faceti din nou si din nou.

Merg de minune langa o salata bogata de verdeturi sau o mancare de legume, dar le fel de bine merg si simple, eventual cu mustar, un sos de avocado sau o smantana vegana cu usturoi . 

Iar daca va place lintea, va recomand sa incercati si Mancarea indiana de linte cu ghimbir , o reteta excelenta atat pentru vara, dar si pentru zilele racoroase. 

   

BORS DE URZICI CU CARTOFI

Minunea primaverii, mult asteptatele urzici! Iar acesta este borsul pe care l-am asteptat cu nerabdare.

Ingrediente:

• 2 cepe;
• 1 morcov;
• 1 pastarnac (cca.60-70g);
• telina cat un pumn mic;
• 4-5 cartofi;
• 1 lg zarzavat pentru ciorba;
• 1 lgt sare Himalaya;
• 3-4 gramezi urzici (sau mai multe daca va place);
• ½ legatura patrunjel verde;
• 1 legatura loboda;
• 1 l bors crud;
• 1-2 lg ulei pt calit (optional).

Ceapa, morcovul si pastarnacul le toc marunt si le pun cu 2 linguri de ulei si o cana de apa la calit, sub capac, la foc mititel, pana devin aurii. (Daca nu doriti sa folositi ulei, le puteti inabusi simplu doar cu apa si putina sare, pe foc mic). Cand s-au terminat de calit legumele de baza, adaug si lingura de zarzavat pentru ciorba, si completez apoi cu aproximativ 1 l de apa, iar cand clocoteste apa adaug telina taiata cubulete si cartofii in cuburi mai mari. Dupa ce au inceput cartofii sa fiarba, am adaugat si ardeiul rosu tocat si l-am lasat sa clocoteasca impreuna.

Intre timp am pus la infierbantat borsul intr-o oala separata, pentru a-l aduce la aceeasi temperatura si si restul ciorbei inainte de a le combina (altfel nu se prea impaca aromele).

Pana fierb cartofii, imi pregatesc urzicile: alese, spalate si tocate. N-am avut atat de multe urzici pe cat mi-as fi dorit, intr-o varianta mai "traditionala" ar trebui sa nu vezi cartofii de urzici :) 

Indata ce cartofii au fiert, pot adauga si borsul in clocot (inainte sau dupa ce adaug urzicile, nu conteaza). Cand cartofii au fiert, adaug urzicile tocate, le las sa dea un clocot, numai cat sa se inmoaie putin, apoi adaug si loboda tocata si dupa 1-2 minute sting focul. Adaug patrunjelul proaspat, tocat marunt si pun capacul, lasandu-le astfel sa se armonizeze impreuna pentru o aroma unitara.

In varianta clasica, acest bors traditional merge servit cu o smantana grasa de tara. In varianta vegana il lasam asa ca e deja prea bun si se mananca prea repede! :)  

Daca ti-a placut, incearca si borsul de loboda .

BORS DE LOBODA

Aceasta este probabil cea mai dorita si ravnita reteta in timpul primaverii, alaturi de borsul de urzici (vezi aici). Ca intotdeauna, m-am jucat cu ingredientele si aromele. Au iesit aproximativ 4 portii (1,5l).

Ingrediente necesare:

• 1 litru bors crud;
• 1 lingura ulei pt calit (optional)
• 3-4 legaturi loboda;
• 3-4 cartofi;
• 1 radacina de pastarnac;
• 1 morcov;
• 1 ceapa;
• optional: 2 legaturi spanac;
• optional: 1 lgt pasta Miso;
• 1 lg zarzavat pentru ciorba;
• optional: 1 lg pasta tomate sau o cana de bulion de casa;
• sare dupa gust.

Am pus la inabusit ceapa, morcovul si pastarnacul tocate, cu 1-2 linguri ulei si ½ cana de apa. Se poate renunta la ulei, lasand pur si simplu legumele cu putina apa la inabusit sub capac, la foc mic. Ar fi preferabil sa adaugati tot acum si sarea, pentru ca pe parcursul prepararii sa aiba timp legumele sa-si traga cata au nevoie.

Al doilea pas: am completat oala cu apa cat sa aiba loc sa fiarba legumele, avand grija sa las loc si pentru a adauga borsul la etapa urmatoare. Cand a inceput sa fiarba, am adaugat lingura de zarzavat pentru ciorba si cartofii taiati cuburi.

Intre timp am pus la infierbantat borsul crud. Niciodata nu combin borsul rece cu restul ciorbei care clocoteste, pentru ca atunci gustul final va fi mai degraba de drojdii. Daca-l aduc la temperatura de fierbere, capata acel gust mai intens acru. Cand aproape da in fiert, il adaug peste restul ciorbei.

La pasul urmator, dupa ce s-au fiert cartofii, am adaugat spanacul tocat, pe care l-am lasat sa se opareasca vreo 2 minute, apoi loboda tocata si ea, pe care am lasat-o chiar numai un minutel sa dea in foc. La final am adaugat pasta de tomate si pasta Miso si am verificat pentru ultima oara de sare.

Vezi si CIORBITA DE PRIMAVARA ~Simfonie de arome si culori

CIORBITA DE PRIMAVARA ~Simfonie de arome si culori

M-am jucat cu tot ce aveam la indemana prin frigider. Rezultatul a fost spectaculos de gustos. Sunt un mare fan al supelor si ciorbelor, iar bogatia de arome disponibile primavara ma transforma intr-un artist al combinarii ingredientelor.

Pentru o oala de aproximativ 2,5 litri, am folosit:

• 1 morcov taiat cubulete;
• 1 ceapa tocata fideluta;
• telina – o felie cam cat 2 degete, vreo 70-100 g – tocata cubulete;
• un pumn de rosii cherry, tocate maruntel;
• un pumn de rosii deshidratate si condimentate in ulei, tocate maruntel;
• 3-4 cartofi potriviti, taiati cuburi;
• o mana de spanac proaspat, tocat;
• 2 fire ceapa verde, tocate;
• ½ legatura leustean proaspat, tocat fin;
• ½ legatura patrunjel proaspat, tocat fin;
• 1-2 legaturi loboda, tocata;
• 1 lgt sare Himalaya;
• 1-2 linguri ulei pentru calit (optional);
• 1 lg pasta Miso.

Am tocat morcovul si ceapa si le-am lasat cu o lingura de ulei, sare si putina apa la inabusit cateva minute, pana au devenit aurii impreuna. Am completat apoi cu restul de apa pana la ¾ din inaltimea oalei, si dupa ce a ajuns din nou la temperatura de fierbere am adaugat telina tocata cubulete si cartofii. Dupa ce au clocotit si acestea impreuna, ama adaugat rosiile cherry si rosiile deshidratate si le-am lasat si pe ele sa clocoteasca cateva minute. Intre timp am spalat si tocat spanacul si ceapa verde, pe care le-am adaugat la pasul urmator. Imediat am adaugat si loboda delicata, si dupa vreo 2 minute am stins focul, amestecand si pasta Miso care sa-i dea gustul desavarsit. Am pus capacul pe oala cateva minute, timp in care am spalat si tocat leusteanul si patrunjelul proaspat, pe care le-am adaugat la final.

Mi-as fi dorit ca toata minunea asta sa poata fi acrita cu bors, dar fiindca nu aveam, am adaugat la finalul ciorbei o lingura generoasa de pasta Miso. Pasta Miso este rezultata din fermentarea boabelor de soia timp indelungat, si reprezinta o sursa excelenta de aminoacizi si enzime digestive, imbunatatind mult procesul digestiv. Ca atare, o adaugam doar la final in mancare, nu o fierbem. Gustul este usor sarat-afumat si foarte vag acrisor. Mi se pare mie uneori ca aroma pastei Miso completeaza bine gustul unui bors taranesc. Are culoare maro inchis, si de aceea si ciorba mea in varianta finala a iesit mai inchisa la culoare. O puteti folosi de asemenea pentru a incropi sosuri sau marinate. In general folosirea acestei paste pe post de condiment, scade necesarul de sare adaugata, asa ca gustati inainte de a mai adauga sare in plus.

Pentru reusita acestei retete, puteti foarte bine inlocui pasta Miso cu borsul romanesc, si astfel va ramane si mai limpede lichidul.

Tot timpul cat am gatit aceasta ciorbita, m-am bucurat ca un copil de bogatia de culori din fiecare etapa a fierberii legumelor, apoi de cum se inmulteau culorile si aromele, si ca atare am facut poze la fiecare etapa. Desi stiu ca cei mici in general nu prea sunt fani ai legumelor si ai ciorbelor, cred ca implicarea activa a picilor in prepararea mancarii este esentiala. Astfel vor intelege la ce e buna fiecare leguma, de ce ne place sa o mancam, si se vor bucura apoi sa consume opera “mainilor lor” (ma gandesc la alegerea patrunjelului, spalatul legumelor si alte etape simple, ce nu presupun niciun pericol pentru copilasi).

Pentru mai multe retete de supe si ciorbe sanatoase si vegetariene, verificati si celelalte retete de pe blog:
Bors de loboda
Bors de urzici cu cartofi
Ciorba de burta vegana

PASCA ROZ sau CHEESECAKE VEGAN CU CAPSUNI

Am visat vreo trei nopti la rand ca fac o pasca roz. Probabil atat de mult m-am gandit cum sa fac o pasca vegana, incat am primit inspiratia in vis. Asa ca m-am apucat cu nerabdare sa o confectionez. As fi putut foarte usor sa o las alba, sa arate ca o pasca normala, civilizata... ceva in ideea de crema de branza. Daarr, nu m-am putut abtine, si am folosit capsunile nu doar pentru ornat, ci si in compozitia cremei.

Am folosit pentru copt o tava din aluminiu cu diametrul de 25 cm.

Iata ingredientele de care aveti nevoie:

Blat:

• 2/3 cana faina migdale (sau migdale rasnite fin);
• 1/3 cana faina chia (sau seminte de chia rasnite fin) – acesta este un foarte bun agent de legare;
• 2 lg amidon (da acel efect de faina fina, plus efectul de legare, plus efectul de aluat pufos. daca va multumiti cu un aluat mai tare, puteti renunta la acest ingredient);
• 1/3 cana ulei de cocos topit;
• 2 lg sirop de agave (sau alt indulcitor dupa preferinte);
• 1 lgt praf de copt (daca nu doriti ca aluatul sa devina pufos, puteti omite acest ingredient, iar blatul va ramane mai tare si mai compact, ca un blat de tarta);
• optional: 1 lgt scortisoara;
• 1 banana bine coapta, pasata pana devine spuma (ca agent de legare, dar se poate si fara);
• esente si arome dupa preferinte.

Din combinarea ingredientelor de mai sus, iese un aluat lipicios, pe care il intindeti cu mana sau cu dosul unei linguri in tava de copt (tapetata cu hartie de copt, preferabil). Incercam sa modelam aluatul astfel incat sa ridicam si pe marginea vasului, ca o bordura. Dam apoi la cuptor (pe care l-am incalzit in prealabil), la foc mediu cca. 20 de min, si mai lasam inca 10-15 min la foc mic sa se usuce bine interiorul. Daca este cazul, dupa primele 20 de minute mutam tava pe etajul cel mai de sus al cuptorului, ca sa nu se arda, ci doar sa se mai usuce la foc mic.

Intre timp pregatim crema:

• 1 cana caju, inmuiat minim 30 minute in prealabil;
• zeama de la 1-2 lamai;
• zeama de la 2-3 portocale, in functie de marimea lor;
• 2 lg sirop agave (sau alt indulcitor);

Pentru efectul de “ROZ”, folosim:

• 3-5 capsuni bine coapte;
• optional: 1 lgt pulbere afine sau pulbere coacaze, pentru efectul de culoare.

Daca crema iese prea lichida, adaugam 1-2 lingurite de tarate de psyllium pentru a deveni mai ferma.

Punem pur si simplu in blender toate ingredientele, mixam la viteza mare si ne bucuram de efectul obtinut :)

Dupa ce am scos blatul din cuptor si s-a mai racorit putin, intindem crema cu grija, si ornam cu capsuni proaspete, dupa inspiratie :)

Paste ROZ fericit!

COSULETE FESTIVE CU SPANAC SI CIUPERCI

Mi-a venit subit ideea in momentul in care am vazut tava de briose. Iata ce minunatie a iesit!

Reteta se prepara in 2 pasi, dupa cum urmeaza:

Blat:

• 2 linguri cu varf faina orez;
• 1 lingura cu varf faina chia;
• 1 lingura cu varf faina in;
• 1 praf sare;
• 1 ceasca apa;

Amestecam toate ingredientele de mai sus pana se formeaza aluatul, care ar trebui sa fie compact si usor lipicios. Ungem cu ulei tava de briose (sau tava in care vrem sa coacem acest blat, eventual in forma de tarta), si in fiecare compartiment punem aproximativ cate o lingurita din aluat, pe care il intindem cu degetele si pe peretii tavii, pentru a forma viitoarele “cosulete”. Dam la cuptorul preincalzit cca 10-15 min, la foc mediu, pana se intareste aluatul.

Intre timp preparam compozitia:

Umplutura:

• 4 cartofi fierti si pasati ca pentru piure;
• 3 legaturi spanac, oparit cate 1 minut si apoi tocat;
• 2 cepe tocate marunt si calite;
• 1 conserva ciuperci, maruntite;
• ½ lingurita boia de ardei dulce;
• sare si piper dupa gust;

Toate ingredientele se amesteca in piureul de cartofi pana se omogenizeaza compozitia. Apoi se pune cu lingura in aluatul pe care l-am scos din cuptor, pana se umplu in mod egal cupele preformate. Dam iarasi la cuptor pentru inca aprox 25-30 de minute, pana compozitia prinde o usoara crusta deasupra si incepe sa se rumeneasca usor (dar suntem atenti sa nu se arda intre timp aluatul!), lasand focul mai degraba intre mic si mediu.

Rezultatul este deosebit de aspectuos si nemaipomenit de gustos. Poate fi un aperitiv festiv pentru masa de Paste sau pentru orice alta sarbatoare.  

TORT CU CREMA DE LAMAIE

In timp ce eram intr-o vizita la o proaspata mamica, am inceput sa vorbim despre bunatati vegetariene si mi-a facut o pofta teribila povestindu-mi despre un tort cu crema de lamaie pe care il mancase mai demult. Cum am ajuns acasa am compus reteta mea, care a iesit, spre propria-mi surprindere, minunata!

Reteta de tort cu crema de lamaie poate fi folosita si pe post de cheesecake vegan, daca excludeti stratul de jeleu.

Ingrediente:

Blat:

• 2/3 cana faina migdale;
• 1/3 cana faina chia;
• 1 lingurita scortisoara;
• ½ cana faina de nuci;
• 2 linguri mari sirop agave;
• 1 banana coapta, pasata;
• 1 lingurita praf de copt;
• 1/3 cana ulei de cocos;

Amestecam toate ingredientele si intindem blatul in forma de copt. Dam la cuptorul preincalzit, cca 20-25 de minute la foc mediu. Urmarim cu grija sa nu se arda! Daca e nevoie micsoram focul si mai lasam sa se usuce blatul in cuptor. Il scoatem si-l lasam la racorit, fara a-l scoate din forma de copt.

(blatul va iesi taricel si destul de compact, ca pentru o tarta).

Crema-jeleu de lamaie:

• faina tapioca 2-3 linguri;
• zeama de la 1 lamaie si 2 portocale;
• 2 linguri sirop de agave;
• 1/3 cana lapte vegetal.

Amestecam zeama de la citrice cu faina de tapioca (sau perle de tapioca rasnite pana devin faina), adaugam siropul si laptele vegetal, amestecam bine si punem pe foc, amestecand continuu la foc mic, pentru ca se va inchega rapid. Dupa ce capata textura de crema jeleu, lasam 3-5 minute la racorit, apoi intindem crema peste blat.

Crema alba:

- 2/3 cana caju inmuiat cca 2 ore;

• zeama de la 1 lamaie si 1 portocala;
• 1 lingura miere.

Mixam toate ingredientele in blender pana devin pasta.

Intindem apoi crema astfel obtinuta peste tortul nostru, si nivelam cu atentie.

Pentru ornat am folosit fulgi de cocos, si felii de capsuni.