TORT DeMENT(A)

Nu stiu sincer cand si cum a iesit tortul asta, pentru ca l-am facut extrem de simplu si de rapid. Am avut asa o pofta “DeMenta”, drept pentru care am cumparat o caserola cu frunze proaspete de menta aromata, si nici una nici doua, m-am apucat sa le transform intr-un deliciu fin.

Mi-am dorit sa fie o reteta vegana integral raw, desigur fara zahar si fara gluten, cum v-am obisnuit, dar si cat mai simplu de preparat. Este un tort care se potriveste si pentru caldurile verii, datorita aromei racoritoare de menta si a unui strop de lamaie, dar si suficient de consistent pentru frigul iernii, datorita blatului crocant si a glazurii bogate.

Puteti folosi o forma de tort cu pereti detasabili (inel culinar), sau un vas din sticla transparenta.

Iata deci cei 3 pasi simpli pentru cele 3 straturi:

BLAT:

• curmale ½ cana, inmuiate in prealabil minim 2 ore;
• migdale 1 cana, inmuiate in prealabil minim 3 ore sau peste noapte
• daca doriti sa fie extra dulce, puteti adauga si 1 lingura indulcitor.

Ingredientele de mai sus se maruntesc uscat, fara lichid, intr-un procesator alimentar, astfel incat sa iasa un amestec crocant si foarte lipicios. Nu e nevoie sa iasa crema, e suficient doar ca migdalele sa fie zdrobite. Apreciati singuri cum va place textura, si aduceti compozitia lipicioasa de pe peretii blenderului cu lingura de cate ori e nevoie, ca sa se marunteasca uniform.

Compozitia astfel rezultata se asterne pe fundul vasului si se apasa bine cu o spatula, se niveleaza uniform. Acesta este blatul.

CREMA DE MENTA:

• caju 1 cana, inmuiat minim 2 ore
• frunze de menta proaspete  - o legatura – puneti doar frunzele, fara tije;
• apa ½ cana (minimul necesar pentru procesare in blender);
• zeama de la ½ lamaie (pentru o nota fresh acrisoara care sa combata dulceata nucilor caju);
• ulei de cocos (preferabil bio si nerafinat) ¼ cana – va ajuta la mentinerea in forma a cremei la rece;
• optional: spirulina pulbere ½ lingurita, pentru o culoare mai intens verzuie (nu modifica gustul)

Toate ingredientele de mai sus se pun in blender si se mixeaza pana iese o pasta foarte fina si omogena, apoi se toarna peste blatul crocant, se niveleaza uniform si se da obligatoriu la rece inainte de urmatorul pas minim 30 de minute, ca sa se intareasca putin crema (va ramane tot fina ca o spuma, insa vom putea turna deasupra glazura de ciocolata mai usor).

GLAZURA DE CIOCOLATA

• cacao (sau faina roscove) – 2 linguri cu varf;
• ulei de cocos nerafinat – ½ cana;
• indulcitor dupa gust, intre 1-2 lingurite si 1 lingura, in functie de ce ingredient folositi.

Uleiul de cocos trebuie sa fie topit pentru aceasta etapa (daca s-a intarit in borcan, scufundati borcanul intr-un vas cu apa calda timp de cateva minute). Se amesteca cele 3 ingrediente, uleiul, cacaoa si indulcitorul, pana se omogenizeaza complet, apoi se toarna peste stratul de crema anterior.

Pentru o intarire rapida si uniforma a glazurii recomand sa bagati din nou la rece tortul, glazura se va intari foarte repede.

Dupa ce s-au intarit toate straturile suficient, puteti scoate tortul din forma (daca ati folosit o forma cu pereti detasabili), sau puteti taia felii. Pentru ornat am folosit frunze proaspete de menta si caramel vegan (obtinut din curmale hidratate, un praf de sare, si o lingura de sirop de agave).

CIULAMA DE CIUPERCI (raw vegan)

Imi place iarna pentru ca... pot sa mananc ciulama de ciuperci dupa pofta inimii :)) Nu ca vara n-as putea, dar e o reteta asa de consistenta si de satioasa, incat parca se potriveste perfect zilelor reci de iarna.
Cred ca daca n-as fi facut-o cu mana mea, nu as fi stiut ce mananc, sau mai bine zis nu as fi stiut ca e raw-vegan. Nu, nu, gresit! E si mai buna decat cea clasica cu smantana si cu ciuperci fierte. Clar, reteta asta este preferata in fata variantei clasice. Si cum nu mai mancasem de cativa ani o ciulama "lacto", asta vegana mi-a prins asa de bine, ca m-am indragostit pe loc de ea. Si ca urmare am repetat reteta de vreo 3 ori, doar asa, de drag si pofta.

Deci, ca sa n-o mai lungesc, ca sigur deja salivati, iata ingredientele necesare:

• 1 castron de ciuperci champignon crude, spalate si curatate de pielita, maruntite dupa preferinte; (aprox 350 - 500g ciuperci);

BAIT pentru ciuperci din:

• minim 2 linguri otet;
• 2 lingurite sare;
• 2 linguri ulei;
• zeama de la ½ lamaie;
• 2-3 catei usturoi zdrobiti;
• optional: ½ lingura miere; 1-2 linguri sos de soia;
• eventual ceva apa.   

Prepararea:

Se inglobeaza toate ciupercile in acest bait, se lasa la marinat minim 3 ore sau peste noapte (preferabil), caz in care le punem in frigider.

Dupa ce ciupercile s-au inmuiat suficient si au luat gustul “ca si cum ar fi gatite”, se scot din bait, si se amesteca cu SOSUL DE USTUROI, descris in retetele de mai jos, sau cu o varianta de sos de aici.

Ciulamaua de ciuperci astfel obtinuta se asezoneaza de minune cu o mamaliguta calda!

SOS DE USTUROI DIN CAJU (raw-vegan)

• 1 cana caju inmuiat minim 2-3 ore;
• 4 catei usturoi;
• apa cat cuprinde pentru blender (aproximativ ½ cana);
• optional: o lingura de sos de soia (in acest caz NU mai adaugati sare suplimentar);
• sare, zeama de la ½ lamaie; piper; 2 linguri ulei masline.

Se dau toate la blender si gata!

SOS DE USTUROI DIN CAJU SI DOVLECEL, CU MARAR (raw-vegan)

• 1 cana caju inmuiat minim 2-3 ore;
• 1 dovlecel (eventual curatat de coaja, ca sa ramana sosul alb);
• 5-6 catei usturoi zdrobiti;
• 1 legatura marar tocat;
• o cana de apa pentru blender;
• sare, piper, zeama de la ½ lamaie.

Se dau toate la blender pana devin o pasta omogena, iar la final se adauga mararul tocat.

Aceste doua sosuri merg foarte bine pentru “ciulama”, sau pur si simplu ca sos “dip” pentru diverse snackuri, inclusiv cu cartofi prajiti clasici, chipsuri, nachos.

TORT CU CREMA DE AFINE SI TOPPING DE CAISE

Nu stiam ce va iesi, dar a iesit ...spirala aurie a vietii, pe un fond violet intens care sa trezeasca Chakra Coroana :))

Ca deh, afinele cica hranesc neuronii, ca sa nu mai vorbim despre cat de bine curata si vitaminizeaza intregul organism. (Pentru mai multe retete simple cu afine, click aici si aici ).

Iar crema de caise folosita ca topping este pura fantezie...usor acrisoara si gata sa ne trezeasca simturile cu nuanta ei intens portocalie (ma face sa ma gandesc la culoarea robei calugarilor buddhisti...dar oare calugarii buddhisti mananca asemenea bunatati?!?)

Aveam in frigider restul de pulpa de la laptele vegetal  facut cu o zi in urma, constand in fibra de migdale si de cocos, pe care stiam clar ca vreau sa o folosesc in blatul unui tort vegan, dar reteta completa inca nu se infiripase in minte.

(Curios cum, pe vremea cand mancam de toate, nu preparam torturi, decat poate extrem de rar, asa...de ziua mea, o data pe an, insa de cand cu regimul vegan, a face un tort sanatos mi se pare una dintre cele mai bune metode de a ma distra in bucatarie, stiind sigur ca o a mai fac si alti oameni fericiti. Mai ales ca, pe vremea asta torida, nu sunt nevoita sa aprind cuptorul, ci mai degraba sa deschid frigiderul :P .)

Sa trecem la detaliile tehnice, zic:

Pentru BLAT am folosit, deci:

• o cana plina de pulpa de migdale si cocos (alternativ puteti folosi faina de migdale uscata sau fulgi de cocos uscati),
• am adaugat aproximativ 3 linguri de stafide, inmuiate vreo ora inainte,
• inca vreo 2-3 linguri de indulcitor natural (eu am avut la dispozitie de data aceasta eritritol (2 linguri) si inulina din cicoare (1 lingura), dar puteti folosi orice aveti la indemana;
• si ulei de cocos bio, topit (era deja lichid, la temperatura camerei) – cam jumatate sau 2/3 de cana.

Compozitia pentru blat, intinsa in forma, gata de dat la rece.

Pe fundul tavii am pus hartie de copt, pentru a-mi usura extragerea ulterioara.

Date tehnice: am pus amestecul de migdale si cocos intr-un castron mare. Stafidele inmuiate si uleiul de cocos topit le-am mixat in blender pana ce n-a mai ramas nicio stafida intreaga. Rolul stafidelor este de a indulci si de a lega un pic blatul, iar al uleiului de cocos – in afara de aroma deosebita – de a inchega blatul, o data pus la frigider.

Am amestecat totul in castron, si indulcitorii, iar amestecul l-am presat intr-o tava cu diametrul de 21 cm, cat mai uniform, si l-am dat la rece.

Intre timp am pregatit compozitia pentru CREMA DE AFINE:

• ½ cana afine proaspete (puteti folosi, alternativ, si alte fructe colorate, preferabil scurse bine de zeama);
• ½ cana ulei de cocos bio, topit la temperatura camerei;
• 2-3 linguri fulgi de cocos uscati, pentru mai multa consistenta si textura;
• aproximativ 7-10 linguri caju crud (merge chiar si neinmuiat in prealabil), care va conferi o baza grasa si bogata cremei noastre, pe langa gustul apropiat de al smantanii dulci;
• indulcitor dupa preferinte aprox. 2-3 linguri;

Crema de afine, intr-o superba culoare extraterestra :))

(Plina de resveratrol adica :p )

Procedura: se pun toate in blender si se mixeaza pana iese o compozitie uniforma si cremoasa, fara bucati intregi. Culoarea exceptionala a afinelor da o nota absolut ireala acestui preparat, pe langa gustul fascinant, fin, dulce-acrisor.

Am scos apoi blatul din frigider, care intre timp s-a intarit, si am intins deasupra uniform aceasta crema. (i-am faut niste poze in stadiul asta, nu m-am putut abtine).

[Inainte de a spala blenderul de violetul afinelor, se linge bine fiecare strop de crema ramas, e o compozitie prea pretioasa pentru a fi aruncata! :) ]

In continuare se da iarasi la rece, de data asta chiar mai mult, minim jumatate de ora, pana se intareste un pic crema noastra.

Intre timp ne ocupam de stratul final, pe care il vizualizam a fi portocaliu intens, si il simteam a fi acrisor, insa nu aveam habar inca ce forma va lua. Mi-am zis ca e atat de spectaculos stratul de crema de afine, incat ar fi pacat sa-l acopar in intregime cu o alta crema, asa ca am optat pentru modelul din imagini...

Deci, pentru TOPPING am folosit:

• vreo 5-6 caise, dulci-acrisoare, (le-am pastrat cu tot cu coaja);
• 1 lingura amidon alimentar (alternativ il puteti inlocui cu agar daca doriti, cam o lingurita cu varf);
• 1-2 linguri zeama de lamaie, pentru a pastra culoarea curata si intensa a cremei, dar si pentru gustul acrisor stimulant;
• optional: maxim o lingura de indulcitor, sau deloc, cum va place (eu am adaugat o lingura de pulbere de lucuma, dar nu s-a simtit efectul in gustul final);
• apa doar cat sa cuprinda compozitia, cam ½ de cana.

Tehnica de preparare:

Caisele se taie maruntel, cu tot cu coaja (fara sambure desigur), si se mixeaza bine cu restul ingredientelor in blender, pana se formeaza o pasta fina. Din pacate pentru inchegarea amidonului a trebuit sa pun amestecul pe foc, dar n-a durat decat vreo 5 minute pana intregul amestec a capatat textura de jeleu. Daca doriti, puteti renunta la amidon, eventual puteti orna tortul simplu, cu felii de caise aranjate estetic.

Rezultatul final, dupa ce a stat la frigider inca vreo ora.

Crema rezultata am pus-o intr-un posh autohton (adica intr-o punga, careia i-am taiat un colt, si prin care am “stors” compozitia in forma dorita), iar rezultatul il vedeti in poze.

La final am ornat cu inca cateva afine ramase, pentru ca deh, ii lipsea “afina de pe tort”...

Per total, blatul are un gust aproximativ neutru, mai degraba sustine prin textura restul straturilor; crema de afine este deosebit de fina, ca o simfonie de catifea pentru simturi; iar toppingul acrisor de caise parca te trezeste la realitate si te face sa ceri inca o felie :)

O combinatie intr-adevar surprinzatoare pentru papilele gustative, dar dealtfel foarte satioasa, datorita continutului mare de fibre, dar si de grasimi naturale sanatoase din uleiul de cocos nerafinat.

Este sigur si pentru a-l servi copiilor, fara riscuri de a-i agita, dar desigur si adultilor, pentru ca e o varianta de dulce care nu ingrasa (decat in exces, hihi) si nici nu ridica indicele glicemic precum alte preparate clasice din comert.   

MILKSHAKE DE CAJU, CAPSUNI SI ZMEURA

V-ati prins deja, imi place milkshake-ul. De fapt, mi-au placut intotdeauna bauturile consistente, care nu doar te racoresc, dar pot tine loc si de o masa sau o gustare. Iar gustul bun este un bonus.

Pentru acest milkshake am folosit:

• aprox. 400 ml apa plata;
• aprox. 5 linguri caju crud; (cele doua impreuna formeaza un fel de frisca vegetala dulce);
• vreo 4 capsuni pierdute prin frigider si vreo 3 linguri de zmeura ramasa intr-un castron...tare bune au fost, atat de bune incat nu mai sunt :)), parca nici n-au fost...
• optional puteti suplimenta cu esenta de vanilie sau o lingura de indulcitor natural, desi sincer nu prea se simte nevoia...

S-au maruntit si s-au omogenizat bine in blender, pana ce a iesit un amestec destul de consistent si cu o aroma imbietoare. Se consuma cu nesat!

SMANTANA VEGANA

Una dintre cele mai pretioase retete din bucataria vegana, reteta de smantana din caju.

Reteta se poate adapta foarte usor dupa necesitati.

Ingrediente de baza:
- 1 cana caju (aprox 200g), inmuiat intre 30 min si 2h;
- 1 cana lapte vegetal neindulcit (la nevoie merge si cu apa).

Se dau la blender la turatie mare pana se transforma intr-o pasta de consistenta clasica a smantanii.

Mai departe, daca vrem sa transformam smantana de mai sus in FRISCA, vom adauga vreo 2 linguri de indulcitor natural, de exemplu sirop de agave sau de artar, zahar de cocos sau de mesteacan, dupa preferintele voastre, si zeama de la citrice: fie de la 1/2 lamaie, fie de la 1 portocala.

Daca vrem sa facem o smantana cu usturoi pentru o ciorba de burta sau pe post de sos dip, vom adauga in timp ce se mixeaza in blender si o capatana de usturoi, curatat si maruntit, 1/2 lingurita de sare, si optional ceva zeama de lamaie sau 1-2 linguri de otet natural.

Tot cu smantana vegana raw putem face si o minunata ciulama de ciuperci!

Daca vi se pare prea greu de digerat caju-ul si vreti sa obtineti o smantana mai light, inlocuiti jumatate din cantitate cu miez de dovlecel, consistenta si aspectul va fi acelasi.

(Aceasta este o smantana in care am lasat dovlecelul cu tot cu coaja, si am adaugat marar - ar fi fost mai bine sa-l adaug la final, tocat, ca sa nu iasa smantana verde )