SMANTANA VEGANA

Una dintre cele mai pretioase retete din bucataria vegana, reteta de smantana din caju.

Reteta se poate adapta foarte usor dupa necesitati.

Ingrediente de baza:
- 1 cana caju (aprox 200g), inmuiat intre 30 min si 2h;
- 1 cana lapte vegetal neindulcit (la nevoie merge si cu apa).

Se dau la blender la turatie mare pana se transforma intr-o pasta de consistenta clasica a smantanii.

Mai departe, daca vrem sa transformam smantana de mai sus in FRISCA, vom adauga vreo 2 linguri de indulcitor natural, de exemplu sirop de agave sau de artar, zahar de cocos sau de mesteacan, dupa preferintele voastre, si zeama de la citrice: fie de la 1/2 lamaie, fie de la 1 portocala.

Daca vrem sa facem o smantana cu usturoi pentru o ciorba de burta sau pe post de sos dip, vom adauga in timp ce se mixeaza in blender si o capatana de usturoi, curatat si maruntit, 1/2 lingurita de sare, si optional ceva zeama de lamaie sau 1-2 linguri de otet natural.

Tot cu smantana vegana raw putem face si o minunata ciulama de ciuperci!

Daca vi se pare prea greu de digerat caju-ul si vreti sa obtineti o smantana mai light, inlocuiti jumatate din cantitate cu miez de dovlecel, consistenta si aspectul va fi acelasi.

(Aceasta este o smantana in care am lasat dovlecelul cu tot cu coaja, si am adaugat marar - ar fi fost mai bine sa-l adaug la final, tocat, ca sa nu iasa smantana verde )

CIORBA DIN BURTA DE BRONTOZAUR (Ciorba de burta vegana “semi-raw”)

La baza am folosit reteta de ciorba de burta (lacto)vegetariana, am modificat un pic ingredientele si am inlocuit smantana animala cu smantana vegana cu usturoi.

Ingrediente (pentru o oala de cca 2,5 l):

• 2 cartofi;
• 1 morcov mic sau ½ morcov mai mare;
• radacini albe (aprox 50-70 g din fiecare): pastarnac/ telina/ patrunjel;
• 1 ceapa;
• aprox. 300 g ciuperci pleurotus (fara codite);
• 300-400 ml smantana vegana cu usturoi;
• 2-3 lg otet (potriviti dupa gust);
• sare;
• optional: patrunjel verde.

Cartofii, radacinoasele si ceapa se curata de coaja, se taie in bucati mari si se pun impreuna la fiert in apa cat sa le cuprinda. Dupa ce au fiert si s-au racorit putin, le dam prin blender pana rezulta o crema.

Separat punem la fiert ciupercile pleurotus, dupa ce le-am indepartat coditele, si le-am taiat felii la fel ca pe “burta” clasica, cu latimea de max.0,5 cm. Le taiem longitudinal dupa fibra ciupercilor. Le lasam la oparit maxim 10 minute, ca sa ramana putin al dente (daca fierb prea mult devin flescaite si isi cam pierd gustul). Apa in care au fiert ciupercile se arunca.

Combinam continutul celor 2 oale, (mai adaugam apa daca este prea consistenta compozitia), apoi adaugam “smantana cu usturoi”, gustam de sare si otet, adaugam patrunjelul proaspat si e gata de servit :)

CIORBA DE BURTA VEGETARIANA (CIORBA DE BURTA DE BRONTOZAUR) (VARIANTA 1 - lacto-vegetarian)

• se ia o oala mare, in care se pun la fiert 2 cartofi, 1 morcov, radacini de toate felurile (telina, pastarnac, patrunjel), ½ ardei; 2 cepe;
• dupa ce au fiert binisor si s-a racorit suficient zeama, se da toata compozitia prin blender pana se face crema;
• separat, o caserola de ciuperci pleurotus, se taie de cozi, se spala si se taie “fideluta” exact cum se taie burta, apoi se oparesc cca.10 min; zeama de la ciuperci se arunca;
• se combina in oala mare crema de legume cu “burta”, se asezoneaza cu 1 lgt sare de Himalaya, 1 caciulie de usturoi pisata si frecata bine cu ulei pana se face “maioneza”, se adauga smantana din belsug si otet dupa gust exact ca la ciorba de burta.
• Se serveste musai cu ardei iute :)

Pentru varianta vegana, vezi reteta aceasta de ciorba de burta aproape raw :), si reteta de smantana vegana

BORS DE URZICI CU CARTOFI

Minunea primaverii, mult asteptatele urzici! Iar acesta este borsul pe care l-am asteptat cu nerabdare.

Ingrediente:

• 2 cepe;
• 1 morcov;
• 1 pastarnac (cca.60-70g);
• telina cat un pumn mic;
• 4-5 cartofi;
• 1 lg zarzavat pentru ciorba;
• 1 lgt sare Himalaya;
• 3-4 gramezi urzici (sau mai multe daca va place);
• ½ legatura patrunjel verde;
• 1 legatura loboda;
• 1 l bors crud;
• 1-2 lg ulei pt calit (optional).

Ceapa, morcovul si pastarnacul le toc marunt si le pun cu 2 linguri de ulei si o cana de apa la calit, sub capac, la foc mititel, pana devin aurii. (Daca nu doriti sa folositi ulei, le puteti inabusi simplu doar cu apa si putina sare, pe foc mic). Cand s-au terminat de calit legumele de baza, adaug si lingura de zarzavat pentru ciorba, si completez apoi cu aproximativ 1 l de apa, iar cand clocoteste apa adaug telina taiata cubulete si cartofii in cuburi mai mari. Dupa ce au inceput cartofii sa fiarba, am adaugat si ardeiul rosu tocat si l-am lasat sa clocoteasca impreuna.

Intre timp am pus la infierbantat borsul intr-o oala separata, pentru a-l aduce la aceeasi temperatura si si restul ciorbei inainte de a le combina (altfel nu se prea impaca aromele).

Pana fierb cartofii, imi pregatesc urzicile: alese, spalate si tocate. N-am avut atat de multe urzici pe cat mi-as fi dorit, intr-o varianta mai "traditionala" ar trebui sa nu vezi cartofii de urzici :) 

Indata ce cartofii au fiert, pot adauga si borsul in clocot (inainte sau dupa ce adaug urzicile, nu conteaza). Cand cartofii au fiert, adaug urzicile tocate, le las sa dea un clocot, numai cat sa se inmoaie putin, apoi adaug si loboda tocata si dupa 1-2 minute sting focul. Adaug patrunjelul proaspat, tocat marunt si pun capacul, lasandu-le astfel sa se armonizeze impreuna pentru o aroma unitara.

In varianta clasica, acest bors traditional merge servit cu o smantana grasa de tara. In varianta vegana il lasam asa ca e deja prea bun si se mananca prea repede! :)  

Daca ti-a placut, incearca si borsul de loboda .

BORS DE LOBODA

Aceasta este probabil cea mai dorita si ravnita reteta in timpul primaverii, alaturi de borsul de urzici (vezi aici). Ca intotdeauna, m-am jucat cu ingredientele si aromele. Au iesit aproximativ 4 portii (1,5l).

Ingrediente necesare:

• 1 litru bors crud;
• 1 lingura ulei pt calit (optional)
• 3-4 legaturi loboda;
• 3-4 cartofi;
• 1 radacina de pastarnac;
• 1 morcov;
• 1 ceapa;
• optional: 2 legaturi spanac;
• optional: 1 lgt pasta Miso;
• 1 lg zarzavat pentru ciorba;
• optional: 1 lg pasta tomate sau o cana de bulion de casa;
• sare dupa gust.

Am pus la inabusit ceapa, morcovul si pastarnacul tocate, cu 1-2 linguri ulei si ½ cana de apa. Se poate renunta la ulei, lasand pur si simplu legumele cu putina apa la inabusit sub capac, la foc mic. Ar fi preferabil sa adaugati tot acum si sarea, pentru ca pe parcursul prepararii sa aiba timp legumele sa-si traga cata au nevoie.

Al doilea pas: am completat oala cu apa cat sa aiba loc sa fiarba legumele, avand grija sa las loc si pentru a adauga borsul la etapa urmatoare. Cand a inceput sa fiarba, am adaugat lingura de zarzavat pentru ciorba si cartofii taiati cuburi.

Intre timp am pus la infierbantat borsul crud. Niciodata nu combin borsul rece cu restul ciorbei care clocoteste, pentru ca atunci gustul final va fi mai degraba de drojdii. Daca-l aduc la temperatura de fierbere, capata acel gust mai intens acru. Cand aproape da in fiert, il adaug peste restul ciorbei.

La pasul urmator, dupa ce s-au fiert cartofii, am adaugat spanacul tocat, pe care l-am lasat sa se opareasca vreo 2 minute, apoi loboda tocata si ea, pe care am lasat-o chiar numai un minutel sa dea in foc. La final am adaugat pasta de tomate si pasta Miso si am verificat pentru ultima oara de sare.

Vezi si CIORBITA DE PRIMAVARA ~Simfonie de arome si culori

CIORBITA DE PRIMAVARA ~Simfonie de arome si culori

M-am jucat cu tot ce aveam la indemana prin frigider. Rezultatul a fost spectaculos de gustos. Sunt un mare fan al supelor si ciorbelor, iar bogatia de arome disponibile primavara ma transforma intr-un artist al combinarii ingredientelor.

Pentru o oala de aproximativ 2,5 litri, am folosit:

• 1 morcov taiat cubulete;
• 1 ceapa tocata fideluta;
• telina – o felie cam cat 2 degete, vreo 70-100 g – tocata cubulete;
• un pumn de rosii cherry, tocate maruntel;
• un pumn de rosii deshidratate si condimentate in ulei, tocate maruntel;
• 3-4 cartofi potriviti, taiati cuburi;
• o mana de spanac proaspat, tocat;
• 2 fire ceapa verde, tocate;
• ½ legatura leustean proaspat, tocat fin;
• ½ legatura patrunjel proaspat, tocat fin;
• 1-2 legaturi loboda, tocata;
• 1 lgt sare Himalaya;
• 1-2 linguri ulei pentru calit (optional);
• 1 lg pasta Miso.

Am tocat morcovul si ceapa si le-am lasat cu o lingura de ulei, sare si putina apa la inabusit cateva minute, pana au devenit aurii impreuna. Am completat apoi cu restul de apa pana la ¾ din inaltimea oalei, si dupa ce a ajuns din nou la temperatura de fierbere am adaugat telina tocata cubulete si cartofii. Dupa ce au clocotit si acestea impreuna, ama adaugat rosiile cherry si rosiile deshidratate si le-am lasat si pe ele sa clocoteasca cateva minute. Intre timp am spalat si tocat spanacul si ceapa verde, pe care le-am adaugat la pasul urmator. Imediat am adaugat si loboda delicata, si dupa vreo 2 minute am stins focul, amestecand si pasta Miso care sa-i dea gustul desavarsit. Am pus capacul pe oala cateva minute, timp in care am spalat si tocat leusteanul si patrunjelul proaspat, pe care le-am adaugat la final.

Mi-as fi dorit ca toata minunea asta sa poata fi acrita cu bors, dar fiindca nu aveam, am adaugat la finalul ciorbei o lingura generoasa de pasta Miso. Pasta Miso este rezultata din fermentarea boabelor de soia timp indelungat, si reprezinta o sursa excelenta de aminoacizi si enzime digestive, imbunatatind mult procesul digestiv. Ca atare, o adaugam doar la final in mancare, nu o fierbem. Gustul este usor sarat-afumat si foarte vag acrisor. Mi se pare mie uneori ca aroma pastei Miso completeaza bine gustul unui bors taranesc. Are culoare maro inchis, si de aceea si ciorba mea in varianta finala a iesit mai inchisa la culoare. O puteti folosi de asemenea pentru a incropi sosuri sau marinate. In general folosirea acestei paste pe post de condiment, scade necesarul de sare adaugata, asa ca gustati inainte de a mai adauga sare in plus.

Pentru reusita acestei retete, puteti foarte bine inlocui pasta Miso cu borsul romanesc, si astfel va ramane si mai limpede lichidul.

Tot timpul cat am gatit aceasta ciorbita, m-am bucurat ca un copil de bogatia de culori din fiecare etapa a fierberii legumelor, apoi de cum se inmulteau culorile si aromele, si ca atare am facut poze la fiecare etapa. Desi stiu ca cei mici in general nu prea sunt fani ai legumelor si ai ciorbelor, cred ca implicarea activa a picilor in prepararea mancarii este esentiala. Astfel vor intelege la ce e buna fiecare leguma, de ce ne place sa o mancam, si se vor bucura apoi sa consume opera “mainilor lor” (ma gandesc la alegerea patrunjelului, spalatul legumelor si alte etape simple, ce nu presupun niciun pericol pentru copilasi).

Pentru mai multe retete de supe si ciorbe sanatoase si vegetariene, verificati si celelalte retete de pe blog:
Bors de loboda
Bors de urzici cu cartofi
Ciorba de burta vegana

PASCA ROZ sau CHEESECAKE VEGAN CU CAPSUNI

Am visat vreo trei nopti la rand ca fac o pasca roz. Probabil atat de mult m-am gandit cum sa fac o pasca vegana, incat am primit inspiratia in vis. Asa ca m-am apucat cu nerabdare sa o confectionez. As fi putut foarte usor sa o las alba, sa arate ca o pasca normala, civilizata... ceva in ideea de crema de branza. Daarr, nu m-am putut abtine, si am folosit capsunile nu doar pentru ornat, ci si in compozitia cremei.

Am folosit pentru copt o tava din aluminiu cu diametrul de 25 cm.

Iata ingredientele de care aveti nevoie:

Blat:

• 2/3 cana faina migdale (sau migdale rasnite fin);
• 1/3 cana faina chia (sau seminte de chia rasnite fin) – acesta este un foarte bun agent de legare;
• 2 lg amidon (da acel efect de faina fina, plus efectul de legare, plus efectul de aluat pufos. daca va multumiti cu un aluat mai tare, puteti renunta la acest ingredient);
• 1/3 cana ulei de cocos topit;
• 2 lg sirop de agave (sau alt indulcitor dupa preferinte);
• 1 lgt praf de copt (daca nu doriti ca aluatul sa devina pufos, puteti omite acest ingredient, iar blatul va ramane mai tare si mai compact, ca un blat de tarta);
• optional: 1 lgt scortisoara;
• 1 banana bine coapta, pasata pana devine spuma (ca agent de legare, dar se poate si fara);
• esente si arome dupa preferinte.

Din combinarea ingredientelor de mai sus, iese un aluat lipicios, pe care il intindeti cu mana sau cu dosul unei linguri in tava de copt (tapetata cu hartie de copt, preferabil). Incercam sa modelam aluatul astfel incat sa ridicam si pe marginea vasului, ca o bordura. Dam apoi la cuptor (pe care l-am incalzit in prealabil), la foc mediu cca. 20 de min, si mai lasam inca 10-15 min la foc mic sa se usuce bine interiorul. Daca este cazul, dupa primele 20 de minute mutam tava pe etajul cel mai de sus al cuptorului, ca sa nu se arda, ci doar sa se mai usuce la foc mic.

Intre timp pregatim crema:

• 1 cana caju, inmuiat minim 30 minute in prealabil;
• zeama de la 1-2 lamai;
• zeama de la 2-3 portocale, in functie de marimea lor;
• 2 lg sirop agave (sau alt indulcitor);

Pentru efectul de “ROZ”, folosim:

• 3-5 capsuni bine coapte;
• optional: 1 lgt pulbere afine sau pulbere coacaze, pentru efectul de culoare.

Daca crema iese prea lichida, adaugam 1-2 lingurite de tarate de psyllium pentru a deveni mai ferma.

Punem pur si simplu in blender toate ingredientele, mixam la viteza mare si ne bucuram de efectul obtinut :)

Dupa ce am scos blatul din cuptor si s-a mai racorit putin, intindem crema cu grija, si ornam cu capsuni proaspete, dupa inspiratie :)

Paste ROZ fericit!

SALATA DE URECHI DE LEMN CU OREZ CURRY

Today is China day!

Am facut-o si pe asta! Acum chiar ca nu mai am motive sa ies la restaurant :))

Salata de ciuperci chinezesti, cunoscute sub denumirea de “urechi de lemn” (pentru ca arata exact ca niste urechi si cresc pe scoarta copacilor) ramasese ultimul bastion pe care inca nu-l cucerisem. Dar, din fericire, am reusit sa achizitionez aceste ciuperci, ele vin uscate, si apoi se rehidrateaza. Salata poate fi conceputa in varianta raw-vegan. In cazul de fata, m-am jucat in tigaie doar vreo 10 minute, cat sa iasa sosul cat mai autentic.

Salata poate fi consumata calda sau rece, ea constituie ca atare un fel de mancare. Am simtit totusi nevoia de o garnitura, si am preparat un orez chinezesc cu curry.

Pentru aceasta minunata masa, pentru aproximativ 4 portii, aveti nevoie de:

OREZ CU CURRY:

• 150 g orez cu bobul lung;
• 150 g mazare fiarta;
• 100 g morcov tocat cubulete mici;
• 1 lgt amestec curry;
• 1 lgt turmeric pulbere (desi “curry” este un amestec care deja contine turmeric, am preferat sa adaug in plus pentru extra culoare si aroma, plus pentru calitatile digestive);
• sare dupa gust;
• 4 lg ulei pentru calit orezul;
• aprox 500 ml apa pentru fiert.

SALATA DE URECHI DE LEMN:

• ciuperci “urechi de lemn” uscate cca. 30 g (cam cat tineti in causul a doi pumni);
• 1 morcov dat pe razatoarea mare;
• 1 castravete (cca 10 cm) dat pe razatoarea mare;
• 4-5 catei usturoi, tocati marunt;
• 100 g muguri de bambus;
• 100 g muguri de fasole sau soia;
• 2 linguri seminte susan (optional);
• 3-4 lg sos de soia
• 150-200 ml apa pt sos
• 1 lgt amidon;
• 2 lg ulei (eventual ulei de susan).

SAU: daca nu aveti sos de soia, puteti improviza sosul din:

• 2 lgt otet;
• ½ lgt sare;
• 2 lgt zahar brun sau sirop agave;

Pasul 1: Orezul

Orezul chinezesc nu se lipeste niciodata, e intotdeauna servit “bob cu bob”. Unul dintre secrete este ca ei folosesc intotdeauna orez cu bobul lung. Daca veti folosi orezul traditional din bucataria romaneasca, cel cu bobul rotund, veti obtine inevitabil un pilaf.

Al doilea secret este ca orezul intotdeauna se inmoaie inainte de preparare. Se lasa in apa intre 30 minute si 2 ore, dar poate fi pus la inmuiat si de cu seara, e chiar cu atat mai bine. Inmuierea prealabila va scurta timpul de preparare.

Cel mai important secret pentru ca orezul sa nu se lipeasca este ca prima oara sa-l caliti putin in ulei, si abia apoi sa adaugati apa pentru fiert.

Pentru aceasta eu am folosit o tigaie tip wok, non-aderenta, inalta si cu capac. Am incins bine cam 4 linguri de ulei si am calit rapid orezul cam 2-3 minute, amestecand sa nu se prinda. Orezul absoarbe foarte rapid uleiul, astfel ca nu trebuie sa va faceti probleme ca va iesi prea uleios. Dupa ce orezul a tras uleiul, adaug apa pentru fiert (proportia e de aproximativ 1:4, adica pentru o parte orez, pun de 4 ori mai multa apa). O data cu apa adaug si sarea si condimentele. Tot acum pun si morcovul tocat. Daca mazarea este deja fiarta, o voi adauga mai aproape de sfarsit. Las tot acest amestec pe foc mai degraba mic, cu capac, cam 20 de minute, dupa care verific daca mai e nevoie de apa. La acest pas adaug si boabele de mazare, si acesta este singurul moment in care voi amesteca in tigaie.

Prin urmare al patrulea secret pentru orezul “bob cu bob” este sa nu-l amestecati de 10 ori, pentru ca se va face terci. Dar pentru a reusi acest lucru, este nevoie sa folositi un vas non-aderent (din teflon sau ceramica), si sa amestecati o singura data, cam cu 10 minute inainte de a-l stinge. Alta varianta ar fi sa gatiti orezul la cuptor, sa-l lasati sa fiarba in liniste intr-o tava inalta, fara ca sa mestecati deloc in el.

Lasam apoi orezul sa se odihneasca putin, stingem focul si punem capacul etans. Orezul va absorbi orice exces de apa si va ajunge la textura optima.

Pasul 2: Salata de urechi de lemn

Intre timp ne ocupam de ciuperci. Le-am lasat la inmuiat cam 30 minute – 1 ora, si am constatat ca si-au marit volumul cam de 4-5 ori fata de cum erau in starea uscata.

Intr-o tigaie inalta pun: 2 linguri de ulei la incins, apoi adaug urechile de lemn inmuiate, morcovul si castravetele ras, mugurii de bambus, mugurii de fasole sau soia, impreuna cu usturoiul tocat maruntel. Amestec o data, pun capacul, las focul mic, apoi prepar sosul, intr-un castron separat: 150-200ml apa, cele 3-4 linguri sos de soia (sau amestecul de sare, zahar, otet) si 1 lingurita de amidon, plus un praf de sare, desfac bine amidonul in apa, apoi torn amestecul omogen in tigaie peste urechi. Amestec din nou, (e nevoie sa ma misc rapid, pentru ca nu vreau sa “prajesc” nici morcovul nici castravetele, ele trebuie sa ramana crocante, “al dente”). Adaug si semintele de susan, mai amestec o data si sting focul, lasand totul sa stea inca vreo 10 minute cu capac, sa-si traga aromele si sa se racoreasca putin.

Se poate servi cu putin patrunjel verde tocat deasupra (gustul meu romanesc parca-mi cerea asta), dar cel mai important: incercati-va betisoarele! Cu orezul facut de voi si cu salata de urechi de lemn, este momentul oportun ca sa va “dati mana” pentru mancatul cu betisoarele chinezesti! Succes!

MILKSHAKE NOCCIOLA (Bautura adaptogena)

Terminasem de luat cina si parca-mi lipsea ceva. M-am invartit intr-un picior si am scos pe masa ingrediente pentru un “milkshake”, desigur vegan:

• 1 cana lapte vegetal (aprox 350 ml);
• 2 lingurite unt de arahide;
• 4-5 nuci maruntite (eu am folosit nuci Pecan, pentru ca sunt mai dulci); aici puteti folosi ce va place: arahide (nesarate), nuci maruntite, alune de padure, migdale maruntite etc...
• 1 lingurita pulbere de roscove (ii va da gustul de cacao, fara efectul energizant);
• 2 lingurite sirop de agave (sau alt indulcitor natural din dotare).

Pentru efectul adaptogen, reglator hormonal si de calmare, am adaugat:

• 1 gram pulbere Rhodiola Rosea;
• 1 gram pulbere Ashwagandha.

Le-am mixat toate ingredientele in blender la turatie mare cam 2 minute, pentru o omogenizare completa.

Pur si simplu gustul este WOW! Efect de indragostire instantaneu :) Cred ca aceasta este noua mea adictie!

Aceasta bautura mi-a satisfacut cu succes pofta de un frappe sau de un milkshake clasic.

Avand in vedere ca nu contine cacao, acest milkshake vegan poate fi servit cu incredere copiilor, la orice ora, pentru ca nu ii va agita.

Cele doua pulberi ayurvedice, daca nu le aveti in dotare, le puteti sari, gustul lor este neutru in amestecul final. Insa rolul lor este unul foarte bine definit: sunt plante cu rol adaptogen (adica ne ajuta organismul sa se adapteze la stress si ne induc o stare de bine), si de reglare hormonala. 

Despre Rhodiola Rosea se spune ca sporeste secretia de serotonina (adica ne face mai fericiti), combate stressul si depresia, iar despre Ashwagandha (considerata “ginsengul indian”) se spune ca ar conferi puterea unui cal, avand efect tonic si revitalizant. Ashwagandha este intalnita in compozitia multor suplimente pentru reglare hormonala, atat pentru femei cat si pentru barbati. De mentionat insa efectul ei usor calmant si sedativ, mai ales avand in vedere numele ei latinesc (withania somnifera).

Datorita acestor pulberi ayurvedice si efectului lor relaxant, am zis ca aceasta bautura ar trebui consumata cu predilectie in a doua jumatate a zilei, chiar si seara tarziu.

Daca vreti o bautura energizanta si hranitoare pentru dimineata (pentru ca avem aici o sursa de proteine si grasimi), excludeti cele doua pulberi ayurvedice, si inlocuiti pulberea de roscove cu o lingurita de cacao bio, cacaoa fiind si ea considerata un super-aliment.  

SPANAC DE POST CU GARNITURA DE FASOLE MUNG

O reteta simpla si de post, pentru ca avem nevoie si de asa ceva. E acum vremea spanacului, dar in ultimii ani s-a gasit spanac proaspat tot anul, iar pofta mea de verde este vesnica.

Sa incepem deci. Pentru aproximativ 4 portii aveti nevoie de:

- 1 kg frunze de spanac proaspat
- 2 cepe
- 1 rosie mare / 5-6 rosii cherry;
- 4-5 catei usturoi;
- 3 lg ulei (pt calit)

Pentru sos:
- 2 lgt pasta tomate, desfacuta in aprox 150 ml apa / 150 ml bulion de casa;
- 1 lgt boia dulce;
- 1 praf sare.

Garnitura:
- 80-100 g fasole Mung

Spanacul se alege, se spala, si se opareste rapid. Punem o oala cu apa si sare la fiert, iar cand apa clocoteste, punem cate o mana de spanac la oparit. Lasam sa fiarba cam 1 minut, apoi scoatem intr-o sita si-l lasam la scurs. Nu vrem sa-l fierbem prea mult ca sa nu-i anulam toate proprietatile, ci doar il oparim, cat sa se inmoaie. Il lasam sa stea putin la scurs in sita, intre timp se mai racoreste.

Curatam si tocam ceapa, si o punem la calit intr-o tigaie inalta, cu vreo 3 linguri ulei, si un pic de apa, cu un praf de sare. Cand ceapa s-a facut aurie, adaugam spanacul tocat, rosia tocata marunt (si eventual decojita), si cateii de usturoi tocati si ei marunt. Lasam sa se armonizeze in tigaie cam 5 minute in formula asta, apoi preparam sosul: bulionul (sau pasta de tomate dizolvata in apa), boia, si daca mai este nevoie mai adaugam sare.

Va mai puteti juca cu aromele, adaugand ienibahar, piper, maghiran, sau ce va mai doriti. Rezultatul este o mancare zemoasa si savuroasa.

In amintirea zilelor de demult, cand consumam spanacul cu un ou ochi alaturi, am cautat o sursa de proteina care sa se potriveasca drept garnitura. Alegerea mea a fost fasolea Mung, fiarta simplu in apa cu sare. Despre fasolea Mung va pot spune ca este aliment ayurvedic. Este ultima mea descoperire in materie de fasole. N-am fost niciodata prietena cu fasolea romaneasca, datorita digestiei dificile si a prepararii si mai dificile. Fasolea Mung insa se gateste si se digera extrem de simplu. Daca o inmuiati in prealabil, nu are nevoie de mai mut de 20 de minute ca sa fiarba. Iar fara inmuiere, poate undeva la 30 de minute de fierbere. Gustul este excelent asa pur, fiarta simplu in apa cu sare. Nu provoaca gaze (sau mult mai putine fata de fasolea romaneasca, depinde cu ce o combinati). O puteti consuma si cruda, incoltita.

SALATA "ANAHATA"

Am numit-o asa pentru ca...ce nume mai bun sa gasesti pentru o salata ROZ cu maioneza VERDE? Culorile Chakrei Inimii (Anahata). Deci, daca e roz cu verde, atunci sigur e buna!

Hei, hei, aveam pofta de o salata orientala cu o maioneza clasica...gustul acela de cartofi cu maioneza...inegalabil. Dar ce te faci cand oua nu tolerezi, sau e post, si totusi vrei...
Pana m-am gandit, pana m-am socotit, deja pusesem la fiert legumele:
- o sfecla cam cat doi pumni;
- un pastarnac urias;
- doi morcovi comparabil de uriasi;
- 4-5 cartofi...

(Salata inainte de a-i adauga maioneza)

Mi-am dat seama ca tocmai pusesem la fiert legume pentru o salata beuf, si nu orientala. Plus sfecla care-mi facea cu ochiul din frigider de vreo saptamana. Am decis totusi sa merg mai departe, cu:
- 2 gogosari la otet;
- 2 fire ceapa verde tocata;

Legumele din prima coloana le-am fiert in coaja, in oale separate (musai sfecla sa o fierbeti separat de orice alta leguma, altfel veti avea o salata grena!), cu un praf de sare adaugat la fiert in fiecare oala. Dupa ce s-au racorit, le-am cojit, si le-am tocat cubulete mici ca pentru o salata beuf. Dar le puteti toca dupa cum poftiti.
Am adaugat apoi gogosarii de la otet, tocati si ei marunt, si fiindca s-au nimerit prin preajma, am tocat si cele 2 fire de ceapa verde proaspata :)

Mai departe, urmeaza punctul forte: MAIONEZA VEGANA din avocado!

(Maioneza VERDE inainte de a o adauga la salata)

Aveti nevoie de:
- 1 avocado bine copt (sau doi, daca nu e suficient de mult miez);
- 3-4 linguri ulei de masline;
- 1,5-2 lingurite mustar clasic;
- un praf de sare;
- optional 1 lingurita de zeama de lamaie;
- 1 varf lingurita turmeric.

Se ia un "avocat" copt bine, tocmai atat de moale cat sa se formeze usor o pasta onctuoasa din miezul lui. L-am curatat de coaja, am inlaturat samburele, iar miezul l-am pasat bine de tot. Am adaugat apoi celelalte ingrediente si am omogenizat totul cu mixerul, adaugand treptat uleiul, astfel incat sa se emulsioneze amestecul intocmai ca o maioneza clasica.
Desi aceasta maioneza e foarte "light", am simtit nevoia sa adaug totusi o lingurita de lamaie, dar daca o preferati dulce, puteti renunta linistiti la ea. Turmericul este strict pentru a-i "imblanzi" nuanta verde, ca sa bata mai mult spre clasicul galben al maionezei din oua.

Iata deci o salata "beuf-orientala" vegana :) foaaaaarte gustoasa, si de efect. Perfecta pentru o masa festiva de sarbatori, fie de Paste sau de Craciun, dar si pentru un mic dejun sau o cina in familie.

Am servit-o cu buchetele de conopida cruda (in loc de felii de paine), un pic de ardei iute si cateva fire de patrunjel verde tocat, pentru aroma perfecta a unei seri de primavara :)

BEZELE VEGANE

Weekendul acesta am avut ceva ocazie in familie, si am dorit sa fac ceva bun, dar simplu de preparat, pentru ca eram deja obosita dupa o zi de munca.

Si cum, intamplator, cu o zi inainte desfacusem o conserva de naut boabe fiert, si salvasem special zeama din conserva, am avut si baza perfecta pentru desertul meu.

Vorbim despre “Aquafaba” sau apa de leguminoase (naut, fasole), in care acestea au fiert. Aceasta apa este plina de albumina. Iar daca va doriti niste bezele fara oua, iata reteta perfecta.

Recunosc ca primele incercari au fost dezastruoase, desi respectasem retetele gasite pe alte bloguri.

O sa va redau aici toate secretele pentru reusita retetei!

Aveti nevoie de:

• zeama dintr-o conserva de naut boabe;
• aprox 150 grame zahar (puteti folosi zahar bio daca vreti);
• optional: cateva picaturi esenta de vanilie.

Da, stiu, ideea de zahar nu suna foarte bine, insa cu alt indulcitor nu iese sub nicio forma. Am incercat la prima tentativa sa folosesc sirop de agave sau miere, si rezultatul a fost dezastruos. Pentru ocazii speciale deci, va recomand sa va achizitionati niste zahar alb bio, care se gaseste in comert.

Pentru ca avem nevoie de un cuptor foaaaarte bine incins, va sfatuiesc sa-l aprindeti de la bun inceput, astfel incat sa aiba timp sa se incalzeasca pana terminam noi de montat bezelele.

Vom pune deci aceasta apa de naut intr-un castron inalt, si il batem cu mixerul la turatie inalta pana devine o spuma densa. Dureaza cam de doua ori mai mult decat la spuma din albus, dar garantat veti reusi! Numai dupa ce s-a batut spuma tare, putem sa adaugam cateva picaturi de esenta de vanilie, si continuam sa batem cu mixerul ca sa nu scada spuma. Adaugam apoi zaharul, treptat, in ploaie, batand continuu cu mixerul. Dupa ce adaugam tot zaharul, continuam sa batem inca 3-5 minute, pana ce zaharul se topeste si spuma devine lucioasa si densa, intocmai ca spuma de albus.

Vom folosi o tava tapetata cu hartie de copt. Pentru a forma bezelele, puteti folosi un posh pentru ornat, sau pur si simplu o lingura. Am descoperit ca lingura e mai eficienta, pentru ca pot face bezele mai mari (si mai inalte).

Punem cate o lingura din spuma pe hartia de copt, la distanta, pentru ca la copt ele se vor mai lasa si nu vrem sa se atinga intre ele. Cand bagam tava in cuptor, obligatoriu dam focul la cea mai mica treapta! La minim de tot, atata doar cat sa nu se stinga. Pentru ca vrem ca bezelele noastre sa se usuce si sa se intareasca, NU sa se arda, caci se pot arde foarte usor, si atunci devin amarui.

Vom lasa tava in cuptor, pe raftul cel mai de sus al cuptorului si cu focul dat la minim, pentru aproximativ o ora si jumatate. Va trebui sa rezistati eroic tentatiei de a deschide usa cuptorului dupa ce le-ati bagat, timp de o ora! Daca veti deschide usa cuptorului, bezelele fine se vor lasa imediat. Dupa aproximativ o ora, ele sunt suficient de tari cat sa poata fi verificate fara sa se lase. De aici inainte, hotarati singuri cat mai lasati tava in cuptor.

Daca aveti nevoie musai sa le verificati in prima ora, incercati sa va uitati la ele prin usa cuptorului, (eu am folosit lanterna de la telefon ca sa le verific culoarea).

Rezultatul va fi pe masura asteptarilor. Vor iesi bezele mari si fine, foarte delicate, si cu un gust identic cu cel al bezelelor clasice.

MASALA home made (baza condiment)

Din dragoste pentru India si pentru preparatele cu gusturi intense, am dorit sa-mi prepar singura acasa “Masala”, adica baza de condimente folosita in mod traditional pentru mancaruri de tipul “Garam Masala” sau “Tika Masala”.  

Daca nu gasiti in comert sau pe internet baza de condimente Masala, va recomand varianta de amestec facut in casa.

Aveti nevoie de:

• 2 linguri seminte de coriandru;
• 1 lingurita chimion (a nu se confunda cu chimenul);
• 1 lingurita piper negru;
• 3-5 cuisoare;
• 1 frunza dafin;
• 1 lingurita cardamon;
• 1 baton scortisoara de cca 3 cm lungime (sau o lingurita de pulbere);
• ½ lingurita nucsoara.

Preferabil sa aveti ingredientele intregi. Toate se vor coace rapid pe foc, intregi, cu exceptia nucsoarei. Fiecare mirodenie se pune pe rand intr-o tigaie uscata, fara ulei, pe foc mic, timp de cca 30 de secunde, pana incepe sa-si lase aromele. Cand simtiti mirosul intens, luati de pe foc imediat. Atentie, pentru ca avand cantitati mici, se pot arde foarte repede.

Dupa ce s-au copt toate si s-au racorit putin, se pot pune impreuna intr-o rasnita (de cafea), unde le vom rasni pana devin pulbere.

Din reteta de mai sus rezulta cam 50 de grame de pulbere. Pulberea obtinuta se pastreaza intr-un borcanel bine inchis, pentru a nu-si pierde aromele.

(Daca vreti sa “botezati” Masala astfel obtinuta intr-o varianta de gust mai blanda, mai puteti adauga la amestecul de mai sus o lingurita de turmeric pulbere si o lingurita de boia dulce. Pentru varianta mai picanta, puteti adauga boia iute.) 

MASALA MEA FAVORITA (Masala cu naut si ciuperci)

Aceasta reteta super simpla, impreuna cu aceasta, sunt favoritele mele pe parcursul iernii. Cu efect incalzitor, satioase si aromate, pline de proteina vegetala. 

I can't get enough of the Indian tastes!

Pentru ca pasiunea pentru gusturile indiene imi da mereu tarcoale, va prezint acum cea mai simpla si rapida Masala pe care am consumat-o frecvent pe parcursul iernii. Este o sursa excelenta de proteina vegetala, mai ales in alimentatia unui vegan. De asemenea, gratie abundentei de condimente, va fi foarte bine metabolizata. Satioasa dar usoara in acelasi timp.

Scuzati calitatea pozelor. Mi-era prea pofta si nu mai aveam rabdare :))

Aveti nevoie de doar 3 ingrediente, si o lista de condimente:

• 1 ceapa mare;
• 1 conserva ciuperci feliate;
• 1 conserva naut boabe, gata fiert.

Mirodenii:

• 1 lingurita amestec “Garam Masala” (masala aromata dar nepicanta);  (sau vezi aici reteta home-made de Masala)
• ½ lingurita amestec “Tandori Masala” (masala picanta);
• 1-2 lingurite pasta de tomate;
• 1 lingurita boia dulce (puteti adauga si iute daca doriti);
• 1 praf de sare;
• optional: 1 lingurita fulgi de rosii deshidratate cu usturoi si busuioc / sau 2 catei de usturoi zdrobiti.

Ceapa o tocam dupa preferinte si o punem la calit in wok. Voi pune cam jumatate de cana de apa si vreo 2-3 linguri ulei de buna calitate (pentru ca voi consuma la final intreg sosul care se formeaza, am nevoie de un ulei bun, care sa permita o prajire cat mai “sanatoasa”. Pentru asta aleg un ulei din samburi de struguri sau un amestec de uleiuri pentru gatit cu omega 6). Lasam ceapa pe foc pana se inmoaie binisor, cu capac, la foc potrivit.

Intre timp desfac conservele de ciuperci si de naut, le scurg de zeama si (!) foarte important: le clatesc intr-o sita. Vreti sa clatiti mai ales ciupercile, pentru ca altfel riscati sa gasiti nisip intre dinti cand veti consuma mancarea la final. Dupa ce ceapa este inmuiata si usor aurie, adaug ciupercile si nautul, scurse de apa.

Incep sa adaug condimentele, si pe masura ce le adaug tot gust si vad daca ii mai trebuie ceva. Pasta de tomate o pot desface in putina apa, in cazul in care apa din tigaie a scazut deja, pentru ca vreau sa fie o mancare cu mult sos. La sfarsit verific sarea, si las in wok doar atat cat sa se patrunda bine aromele si sa devina un sos omogen. Practic tot procesul n-ar trebui sa dureze mai mult de 15 minute.

De obicei servesc cu o salata de verdeturi alaturi, stropita din belsug cu otet din cidru de mere, pentru ca langa atata proteina, se cere ceva verdeata si fibra care sa sustina digestia. Sau, cazul cel mai rapid, dau gata o caserola de germeni de lucerna.

Pentru a mentine procesele digestive si metabolice la o rata cat mai inalta, va recomand sa o consumati FARA paine sau fara alte fainoase la aceeasi masa.

Poate vreti sa incercati si TOFU MASALA CU GERMENI DE SOIA SAU FASOLE