SALATA "FULLY LOADED" - Exotic Style

     

     

          Dragii mei, nu ma pot abtine sa nu impartasesc cu voi cea mai noua descoperire culinara din domeniul vegetalelor. Noua, cel putin pentru mine, o placuta surpriza cauzata de intalnirea papilelor mele gustative cu textura fina si cremoasa, delicata si suculenta a INIMILOR DE PALMIER, caci despre ele era vorba.

Am gasit un borcan dragalas si atragator pe raftul de specialitati exotice din Carrefour, asa ca am zis sa incerc, tot asa cum alta data am incercat mugurii de bambus. As putea spune ca noua experienta a fost chiar surprinzator de placuta. Din start, ador tot ce e exotic – si daca mai e si vegetal, e cu adevarat perfect.

Ce trebuie sa va spun este ca recoltarea inimilor de palmier presupune o munca foarte indelungata si laborioasa, iar recoltarea lor in exces poate duce la moartea arborelui. De aceea, pretul pe care l-am platit la raft (aproximativ 11 lei) mi s-a parut modic si simbolic pentru o asemenea delicatesa, si promit sa nu cumpar prea des, decat daca pe eticheta scrie ca provine din agricultura sustenabila.

Acestea fiind zise, dupa ce timp de cateva zile pur si simplu le-am mancat simple sau ca garnitura langa o alta mancare mai consistenta, astazi am incropit o salata aperitiv, “fully loaded” si in stil exotic.

INGREDIENTE:

-          2 inimi de palmier, feliate;

-         1 castravete cornichon, feliat;

-          2-3 linguri de boabe de fasole rosie, gata fiarta si scursa; (alterativ puteti inlocui cu naut)

-          1 legatura de patrunjel verde, tocat;

-          1-2 linguri de masline kalamata naturale, fara samburi;

EXTRA:

-          1-2 lingurite de seminte de in;

-          1-2 linguri de seminte de canepa decorticate;

-          1-2 linguri de seminte de dovleac crude

TOPPING:

-          Mustar frantuzesc sau simplu, dupa gust;

-          Ulei de masline extra-virgin;

-          Sare, piper, ierburi aromatice de Provence;

Am garnisit cu o mana de germeni de lucerna, cateva nuci si un motz de pasta de ardei iute, asa ca pentru cunoscatori 😊

Avem in aceasta magica salata atat o cantitate rezonabila de proteina vegetala, din mai multe surse, cat si un aport de grasimi nesaturate, dar si fibra din belsug. Este deopotriva satioasa dar si racoritoare, perfecta pentru o zi de vara cu foame mare, dar nu numai pentru vara, desigur.

Va doresc pofta buna (sau spor la cumparaturi), apoi succes in gasirea aromelor perfecte pentru voi si curaj la improvizat, 

pentru ca 

          gustul perfect 

                    nu se gaseste din carti si din retete, 

                              ci fiind acolo in bucatarie cu toata fiinta, 

                                        simtind texturile, aromele, si lasand papilele gustative sa graiasca!

Daca ti-a placut articolul, da-ne un LIKE sau impartaseste-l cu prietenii!

CALEA MEA CATRE SPIRITUL VEGAN (poveste adevarata despre veganism, intolerante, purificare, evolutie)

Sunt 10 ani de cand corpul meu nu a mai cerut carne in meniu, si de cand Sufletul meu mi-a aratat ca daca vreau sa ma deschid cu adevarat catre Pamant, este nevoie sa il protejez, si nu sa il distrug. Inceputurile mele de vegetarian au fost simple, nu am cautat asta, nu am prevazut asta, ci s-a intamplat pur si simplu, in urma unui vis lucid, in care ghizii mei spirituali mi-au deschis chakra inimii. Atunci am inteles – ca pana in acel moment fusesem orbita de inconstienta si nepasare. Si de cate ori, de atunci incoace, am mai avut inca aceasta constientizare!

Am inteles in timp ca nevoile Sufletului sunt cele pe care le negam/ignoram cel mai des, insa Corpul nostru este acel mecanism minunat care va fi intotdeauna cel mai fin translator al nevoilor sufletesti. Corpul meu imi cere anumite lucruri, sau alteori refuza anumite lucruri, iar alteori vrea pur si simplu sa nu mai fie agresat inutil.

Dupa visul cu pricina, am hotarat si declarat ca nu voi mai ucide – sau contribui la uciderea – niciunui animal (nu ca as fi sucit eu vreodata cu mana mea gatul vreuei gaini sau alte lighioane, insa si cumpararea unui salam cam tot la asta se reduce). A urmat o perioada simpla si frumoasa, in care am descoperit arome noi, legume pe care le ignorasem inainte, mirodenii imbietoare – o multime de retete noi, improvizate si testate dintr-un instinct de creativitate si din pura placere a gustului. Am descoperit ca nu mori de foame fara carne, si nici nu te plictisesti. Partea si mai buna a fost ca am slabit vreo 4-5 kg in aproximativ doua luni, doar prin eliminarea carnii (si implicit a tuturor preparatelor pe baza de carne), in rest fara a tine niciun regim deosebit si continuandu-mi viata de zi cu zi. Ca “efect secundar”, s-au mai diminuat sau chiar au disparut anumite simptome care ma deranjau inainte, anumite dereglari hormonale, ceva sensibilitati ale ficatului, usoare probleme circulatorii. Toate bune si frumoase.

Am ramas asadar, ovo-lacto-vegetarian, si bucatar pasionat de gusturile exotice, rafinate, mereu in cautare de arome noi, tentante, si de intreaga simfonie de culori si arome pe care natura o poate oferi. Am ramas insa tributara o lunga perioada lactatelor, oualor, si continuam sa consum paine, zahar (dulciuri de orice fel, ciocolata sa fie!), diverse produse fainoase, precum si cafea si...tutun (ca deh, nu omoram niciun animal pentru tigarile mele, chipurile eram o vegetariana etica si sanatoasa).

Dincolo de placerea gustului caruia ii suntem cu totii sclavi, datorita meseriei mele eram mereu atenta la ceea ce mancam, fiindca, dupa cum am spus mai sus, corpul imi traducea nevoile sufletului. Ca terapeut holistic, si vajnic lucrator cu energia si lumina, eram nevoita sa tin adesea perioade de purificare, posturi mai lungi, astfel incat vibratia mea sa fie mereu la cote cat mai inalte. Insa, periodic aveam nevoie si de ceva “greu”, care sa ma “coboare”, sa ma tina un pic cu picioarele pe pamant. Solutia cea mai la indemana era fie o mancare care sa contina oua (din punctul meu de vedere, ouale au cea mai apropiata vibratie de cea a carnii in sine, si erau un substitut perfect in caz de nevoie, cand simteam ca ma “urc” in sfere in care nu mai aveam tangenta cu realitatea fizica), fie o bucata concentrata de ciocolata (nu exista ciocolata prea dulce sau prea concentrata pentru mine!), fie, inca mai simpla de atat, o tigara, ba poate chiar doua, daca pacientul fusese prea incarcat.

Mi se intampla si acum, ca o dovada a celor scrise mai sus, ca atunci cand stau in preajma unor oameni foarte incarcati, plini de ganduri negative sau triste, sau care la randul lor lucreaza cu foarte multi oameni, sa simt pofta de cate o mancare mai grea. Dar pentru orice invat exista si dezvat.

Cand Sufletul vrea, Corpul cere. Dupa unele aparente, ma complacusem prea multi ani intr-o stare “intre”, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Credeam ca evoluez si ma dezvolt, insa de la un punct parca stagnarea ma sufoca. Din nou, divinitatea a gasit de cuviinta sa ma scoata din mocirla prin purificarea structurilor fizice. In traducere libera, degeaba meditezi, te rogi si faci toate cele ce crezi tu ca-ti ridica vibratia (si chiar ti-o ridica!), cata vreme in corpul fizic inca esti plin de toxine si de materii grosiere, care astfel iti tin si evolutia sufletului pe loc.

Zis si facut, intr-un moment in care ma confruntam cu o stagnare acuta si niste greutati in viata personala, m-am hotarat sa incerc celebra dieta Oshawa, pe care o ocolisem foarte multa vreme. Aceasta dieta este extrem de simpla (dar nu usoara!), consta in consumarea strict a doar 4 feluri de cereale (grau, orez, mei si hrisca), timp de 10 zile, fara niciun alt adaos. Despre acest regim puteti gasi bibliografie foarte multa pe internet, asa ca nu voi intra in detalii. Mentionez doar ca, fiind un regim alimentar deosebit de anost din punctul de vedere al gustului, mintea trece in modulul “stand-by”, nemaifiind zgandarita de stimulii de gust. Iar ca efect, se percepe o gandire mult mai clara, mai corecta si coerenta, claritate mentala, si chiar luciditate in vise. Natura “Yang” a acestor cereale declanseaza de asemenea procese reparatorii si recuperatorii in organism, curatari intense, vindecari ale organelor afectate. Dincolo de a face reclama acestui regim, va sfatuiesc sa va documentati foarte bine inainte de a-l incepe, daca simtiti ca este pentru voi.

Ce a urmat insa dupa acest regim (care interzicea si cafeaua, si evident si fumatul, insa vreo 2 tigari pe zi tot mai trageam, ca nu puteam fara) a fost o curatare inca mai profunda decat ma asteptam: la vreo 3 zile dupa ce terminasem dieta si revenisem la viata normala, pur si simplu mergand pe strada, am intrat fara sa vreau in norul de fum al cuiva care mergea cu o tigara aprinsa in mana, si spontan mi s-a facut rau, foarte rau, nu stiam unde sa fug, ca parca toata strada mirosea a fum de tigara.

In capul meu s-a pus repede intrebarea: “Cine-i seful?” Eu controlez fumatul sau fumatul pe mine? Am uitat sa mentionez ca dieta cu cereale yang creste nivelul de vointa, asa ca brusc, ca niciodata pana atunci, mi-am adunat toata vointa disponibila si am decis ca eu sunt singura care-mi conduc viata. Zis si facut, n-a durat decat 3 zile sa ma las de fumat, motivatia fiind acum foarte puternica. De cate ori imi venea pofta de cate o tigara, incepeam sa spun in gand “Tatal Nostru”, si prima oara a mers doar jumatate de tigara, apoi doar vreo 2 fumuri, apoi n-a mai mers deloc, pentru ca...preferam sa aduc in corpul meu Lumina, si nu viciu.

Cu cafeaua a fost mult mai simplu de atat, nici macar nu am simtit nevoia sa o inlocuiesc cu ceai sau altceva. Am constientizat ca, dincolo de placerea gustului, era ceva de natura Yin (adica imi scadea nivelul endogen de energie, precum si de vointa!), care imi “manca” calciul din corp, si pe deasupra intretinea diverse infectii recurente. Nu de putine ori avusesem in trecut puseuri de tensiune, spontan, dupa ce consumam cafea, chiar si foarte diluata, sau chiar prajituri care contineau cafea. Asadar am hotarat rapid ca mai bine pentru mine este sa renunt complet si definitiv, fara derogari. (Am incercat de doua ori “sa-mi fur caciula”, comandand cate o cafea decofeinizata, insa am avut niste dureri de cap crunte de la aceea, asa ca am renuntat definitiv la orice fel de cafea). Si ca sa nu-mi intretin placerea gustului, o buna perioada am evitat inclusiv inlocuitorii de cafea de tip Inka, Orzo...

Am inlocuit insa vechiul obicei cu o cantitatea cat mai mare de apa imediat dupa trezire. Daaa, recunosc, dorm cu sticla langa pat! Sticla de apa, bineinteles, si indata ce deschid ochii, incep sa beau, nu pentru ca mi-ar fi neaparat sete, ci pentru ca intregul organism se trezeste, fiecare celula “se spala pe ochi” cu apa matinala, si senzatia de inviorare din interior este cu mult mai placuta decat aceea data de cafea.

Bun, pana aici a fost simplu. Chiar neasteptat de simplu. Acuma, o voce interioara (dar ce, voi nu auziti voci?!?!) imi tot spunea ca ar trebui sa devin vegan. Nu ca n-ar fi fost un lucru de bun simt pe traseul meu, dar...Doamne, cum sa renunt la inghetata? Si clatitele alea cu ciocolata? Sau macar o pizza cu multa mozzarela din cand in cand?? Am tarait-o asa, cu multe incercari nereusite, timp de cateva luni, mai exact de prin mai pana in noiembrie. Aveam perioade mai “curate”, in care reuseam sa consum doar hrana vegetala (preponderent gatita si asezonata bine cu condimente si mirodenii, pentru ca deh, creierul face dependente de gust), si perioade mai slabe din punct de vedere energetic, cand simteam nevoia sa ma “intaresc” cu o omleta...o prajitura cu smantana...ceva ciocolata cu zahar...etc...stiti si voi cum e.

Tot in perioada asta de tatonari semi-vegane am inceput spontan sa manifest un simptom ciudat: imi apareau pe piele niste blande, ca niste piscaturi de tantar, care ma mancau groaznic. Prima oara mi s-a intamplat intr-o seara de august, stand afara pe iarba la racoare, insa dupa ce mancasem (doar) 3 inghetate la rand impreuna cu o prietena. Daca pe moment am crezut ca ma piscase ceva, mai tarziu am constatat ca aceasta reactie o aveam ori de cate ori in alimentatia mea erau fie gluten (fainoase), fie zahar (sau indulcitori artificiali), fie ceva chimicale pe care nu stiam sa le reperez, dar le banuiam.

Am observat ca ma calma un pic daca beam o limonada sau apa cu lamaie, insa pastilele anti-alergice aveau un efect foarte redus, aproape insesizabil. In acest conditii, m-am vazut nevoita sa renunt in primul rand la gluten...amintindu-mi ca toata viata de fapt avusesem reactii ciudate la consumul de aluaturi, paste, si in general orice fel de fainoase in exces. Reactia clasica la mine era ca ma umpleam de un fel de cosuri, peste tot pe corp, (fata, maini, picioare, umeri, etc). Radeam inainte ca reactionez mai bine la o ciocolata decat la o felie de paine. Pana la un punct era adevarat. Glutenul (adica in principal faina de grau, dar si secara) imi blocau inclusiv metabolismul, intrand intr-o faza de staza (retentie hidrica) careia nu reuseam sa-i gasesc cauza. Am mai constatat ca o data ce am consumat un produs cu gluten, simptomele de tip alergic raman active intre 2 si 4 zile, ceea ce inseamna ca alergenul este inca prezent in corp, chiar daca alimentul propriu-zis a fost eliminat.

O reactie similara am constatat la anumite tipuri de zahar (nu stiu prin ce ar fi diferite, ma gandesc poate ca difera doar chimicalele cu care sunt tratate, rafinate, albite...): mancarimi, retentie, si mai ciudat de atat, dureri de vene! (Am descoperit asta in urma unui Revelion frumos, la care avusesem trei torturi, bineinteles cu zahar, un sortiment ciudat de zahar (marca binecunoscuta si prezenta in toate magazinele) care parca nici nu se dizolva complet in creme. Aveam senzatia efectiv ca granulele de zahar imi zgarie venele, mancam tort si ma dureau picioarele, si simteam presiuni si senzatii ciudate si in zona cardiaca).

Urmatorul pas rebel a fost o perioada de aproximativ doua luni “tampon”, adica decembrie si ianuarie, in care am facut tot posibilul sa gasesc fainuri fara gluten ca inlocuitor pentru faina alba de grau, sa gasesc inlocuitori pentru gustul de branza, desigur inlocuitori pentru lapte, si bineinteles un substitut natural pentru zaharul care ma omora.

Desi este la moda faina “universala” fara gluten (a carei marca nu o precizez), am preferat sa imi prepar singura faina in functie de necesitatile de moment. Pur si simplu pentru ca am vrut sa consum cea mai curata varianta posibil, fara adaosuri si afanatori, fara chestii care contin “mono-”, “di-”, “tri-”, excipienti pentru pufosirea aluatului, etc etc etc. Asadar faina mea difera de la caz la caz, pentru o prajitura voi folosi o anumita materie prima (poate fi de exemplu faina de migdale, sau faina de orez, sau de cocos), pe cand pentru preparate aperitiv pot folosi de exemplu o faina de naut, mei, hrisca etc. In atentia celor care se mai confrunta cu intoleranta la gluten sau alergii alimentare, va supun atentiei urmatorul detaliu: nu doar glutenul provoaca alergii!

Exista alimente care declanseaza reactii similare (alergii sau inflamatii), alimente de tip alergen secundar, dar care intretin o stare inflamatorie continua in corp. Printre acestea mentionez ca alergeni principali: glutenul (in special grau si secara), porumbul, soia (despre care merita dezbatut intr-un articol separat pe larg), lactatele (intoleranta la lactoza, chiar si nediagnosticata). Alergeni secundari pot fi: nucile si semintele de orice fel, drojdia de panificatie (!!!), clasa solanaceelor (care cuprinde rosiile, vinetele, ardeii), clasa citricelor, precum si fructoza si pectina (care inhiba anumite reactii normale hormonale).

La cele de mai sus, care sunt totusi naturale, se adauga desigur chimicalele de tip pesticide, ierbicide, hormoni de crestere, antibiotice (chiar si la plante), si o gramada de substante pe care nici nu stiu sa le etalonez, insa la care, evident, corpul nostru are o reactie de respingere absolut violenta, pentru ca sunt substante straine, non-digerabile, nebenefice, astfel incat corpul nostru intra in alerta, in panica, ajungand sa se atace chiar pe sine, nemaistiind cu ce sau cu cine lupta.

Vrand-nevrand, am ajuns sa ma feresc de cam toate categoriile de mai sus, in incercarea de a-mi usura sarcina corpului, de a-mi regla metabolismul si regimul hormonal.

~ Sfarsitul primei parti ~

~ in Partea a doua  veti citi despre: povestea glutenului (surse, efecte), pesticide si alti alergeni, soia si efectul ei estrogenic, purificarea sistemului limfatic ~

TOFU MASALA CU GERMENI DE SOIA SAU FASOLE (CU GARNITURA DE OREZ SI MORCOVI BABY)

Imi era dor de gusturile indiene, si am vrut sa improvizez din ingredientele pe care la aveam eu la dispozitie. “Garam Masala” traditionala contine tofu si naut. Eu am ales de data asta ca in loc de naut sa folosesc o garnitura de orez.

Ingrediente:

• baza de condiment “Masala” cca ½ lingurita pana la 1 lingurita rasa, dupa preferinte;
• 1 lingurita rasa de pulbere de turmeric;
• 1 lingurita cu varf de pasta de tomate;
• aprox 250 grame germeni de soia sau de fasole (ii gasiti in magazine in zona produselor exotice, la borcan, eventual combinati cu alte legume);
• aprox 250 grame de tofu, cat mai simplu, eventual cu verdeturi, dar in niciun caz afumat;
• 1 lingura ulei pentru gatit;

Garnitura:

• 250 grame orez cu bob lung sau basmati, preferabil inmuiat in prealabil;
• 250 grame morcovi baby fierti la aburi (sau din conserva).

Punem intr-o tigaie adanca tofu taiat cubulete, adaugam o lingura de ulei, lasam pe foc sa se rumeneasca usor bucatile de tofu, si intoarcem de pe o parte pe alta ca sa prinda o crusta usoara. Adaugam pulberea de masala, turmericul si pasta de tomate, si mai amestecam inca un minut pana ce bucatile de tofu usor rumenite prind culoarea si gustul condimentelor. Adaugam apoi mugurii de fasole sau de soia, si tragem in tigaie inca aproximativ 2 minute, doar cat sa se combine aromele. (Pentru non-vegani, in aceasta faza puteti adauga fasii de omleta pregatita in prealabil, si amestecati totul in tigaie cu condimentele).

Separat, fierbem orezul (punem apa cam de 3 ori mai mult decat orez), simplu, doar cu un praf de sare. Cand e gata il lasam acoperit cu capac inca 5-10 minute sa mai traga apa.

Separat, pregatim morcovii la abur, sau pur si simplu folosim dintr-o conserva.

Servim pe farfurie amestecul picant in mijloc, cu orezul si morcovii pe margine, astfel incat fiecare sa-si poate combina gusturile dupa preferinte.  

TORT CU CREMA DE LAMAIE

In timp ce eram intr-o vizita la o proaspata mamica, am inceput sa vorbim despre bunatati vegetariene si mi-a facut o pofta teribila povestindu-mi despre un tort cu crema de lamaie pe care il mancase mai demult. Cum am ajuns acasa am compus reteta mea, care a iesit, spre propria-mi surprindere, minunata!

Reteta de tort cu crema de lamaie poate fi folosita si pe post de cheesecake vegan, daca excludeti stratul de jeleu.

Ingrediente:

Blat:

• 2/3 cana faina migdale;
• 1/3 cana faina chia;
• 1 lingurita scortisoara;
• ½ cana faina de nuci;
• 2 linguri mari sirop agave;
• 1 banana coapta, pasata;
• 1 lingurita praf de copt;
• 1/3 cana ulei de cocos;

Amestecam toate ingredientele si intindem blatul in forma de copt. Dam la cuptorul preincalzit, cca 20-25 de minute la foc mediu. Urmarim cu grija sa nu se arda! Daca e nevoie micsoram focul si mai lasam sa se usuce blatul in cuptor. Il scoatem si-l lasam la racorit, fara a-l scoate din forma de copt.

(blatul va iesi taricel si destul de compact, ca pentru o tarta).

Crema-jeleu de lamaie:

• faina tapioca 2-3 linguri;
• zeama de la 1 lamaie si 2 portocale;
• 2 linguri sirop de agave;
• 1/3 cana lapte vegetal.

Amestecam zeama de la citrice cu faina de tapioca (sau perle de tapioca rasnite pana devin faina), adaugam siropul si laptele vegetal, amestecam bine si punem pe foc, amestecand continuu la foc mic, pentru ca se va inchega rapid. Dupa ce capata textura de crema jeleu, lasam 3-5 minute la racorit, apoi intindem crema peste blat.

Crema alba:

- 2/3 cana caju inmuiat cca 2 ore;

• zeama de la 1 lamaie si 1 portocala;
• 1 lingura miere.

Mixam toate ingredientele in blender pana devin pasta.

Intindem apoi crema astfel obtinuta peste tortul nostru, si nivelam cu atentie.

Pentru ornat am folosit fulgi de cocos, si felii de capsuni.