DESPRE DULCEATA VIETII. INTOLERANTE, ALERGII, DIABET - Unde e problema reala?

Acest articol NU reprezinta o parere medicala avizata. Reprezinta doar un cumul de observatii din proprie experienta.

~ In Prima parte (click aici) ati putut citi despre pasii catre o alimentatie vegana, renuntarea la cafea si fumat, purificare, intoleranta la gluten si zaharuri, pasi pentru o viata mai “curata”~

~ In Partea a doua (click aici) ati putut citi despre intoleranta la gluten, pesticide in alimentatia noastra, alergeni, secretul efectului estrogenic, viata dupa chimicale ~

DESPRE DULCEATA VIETII

Consideratii generale

Cand spui rezistenta la insulina, spui pancreas sensibil, sau supra-solicitat. In termeni foarte simpli, rezistenta la insulina inseamna ca organismul nostru nu metabolizeaza suficient de bine sau de repede hormonul insulinic, ceea ce face ca zaharurile ingerate sa nu mai ajunga sa fie metabolizate in celule, acolo unde poate chiar este nevoie de ele, ci raman in fluxul sangvin, in exces, ceea ce da un raspuns alarmant la orice tentativa de a introduce un plus de glucoza in corp.

Un pancreas obosit “cere dulce”, nevoia de gustul dulce releva nevoia de siguranta in viata, nevoia de confort emotional, personal, stabilitate emotionala, absenta (incetarea) conflictului.

Ati observat cum, atunci cand prevedeti ca veti primi o lovitura, va incordati instinctiv abdomenul? Ati observat cum, daca este sa fiti lovit, cea mai expusa si vulnerabila zona este abdomenul? Ati observat cum, atunci cand vreti sa ridicati o greutate, va incordati abdomenul?

Natura relatiilor interumane

Este oare de mirare ca, atunci cand - “loviturile”, “atacurile emotionale”, situatiile incerte sau “greutatile” - devin parte integranta din viata cotidiana, si nu vorbim neaparat in plan fizic, ci mental-emotional-energetic / social...ne incordam abdomenul? Incordarea frecventa sau constanta a abdomenului denota instinctul nostru de protectie fata de un atac exterior, sau fata de o situatie pe care nu o putem gestiona sau nu o dorim. Incordarea este opusa relaxarii, observatie de bun simt. Si este dovedit stiintific ca cele mai bune rezultate intr-o activitate se ating pe un fond de relaxare interioara si in niciun caz de stress si incordare.

La fel putem comenta si despre natura relatiilor interumane, caci cele mai frumoase si trainice relatii sunt acelea in care partenerii se simt relaxati, (pentru ca se simt intelesi, acceptati, sustinuti), spre diferenta de acelea in care domina incordarea (pretentii exagerate, lipsa de suport, proasta comunicare sau lipsa totala a comunicarii, orgolii care nu pot cadea la pace, santaj emotional sau de alta natura, amenintari).

Spatiul personal – Sine – crestere – implinire

Imi amintesc cum, in urma cu mai multi ani, eram la un fel de curs de meditatie si dezvoltare personala, si la un moment dat una dintre participante l-a intrebat pe facilitator “cum poate sa aduca mai mult spatiu in casa ei, pentru ca simte ca se sufoca...oricata ordine ar face, simte ca nu are loc sa respire, si ar vrea sa se mute intr-o casa mai mare”. Raspunsul facilitatorului a venit prompt printr-o sugestie de constientizare asupra a ceea ce semnifica “spatiul” pentru ea. Era oare vorba de locuinta propriu-zisa, de mobile sau obiecte (desi e benefic sa fie cat mai putina aglomeratie in spatiul tau de locuit, pentru ca energiile sa circule libere), sau poate e vorba de nevoia de spatiu intr-o relatie, sau cel mai probabil nevoia de a crea spatiul in ea insasi? Acel spatiu interior, in care sufletul sa se poata dezvolta, dincolo de orice comentarii, pareri, cereri sau sugestii ale celor din exterior...Spatiul pentru Sine.

Este atat de important sa ne acordam Timpul interior si Spatiul interior noua insine, indiferent de locul sau situatia in care suntem in vietile noastre, pentru a ne asculta nevoile Sufletului. Doar asa putem intelege sau simti mai repede ce cale este de urmat pentru noi, care este directia de dezvoltare si evolutie potrivita pentru noi, care sunt nevoile noastre de afectiune, de liniste, de joaca, de implinire, etc etc. Fara a tine cont de aceste nevoi sufletesti, ajungem sa ne pierdem in propria viata, ca intr-un spatiu strain, ajungem sa nu mai stim cine suntem, de ce suntem, incotro mergem, si mai ales de ce. A incerca mereu sa jonglam cu rolurile sociale, familiale si interumane in general – ajungem sa ne uitam esenta personala – conectarea cu natura divina din noi, aceea care ne sopteste atat de subtil ce meritam de fapt, unde ne-ar fi locul de fapt, si de multe ori chiar ce pasi ar trebui sa facem in directia potrivita...dar cine sta, in secolul vitezei, sa asculte vocea subtila a Sufletului?

A fi ceea ce ni se cere vs. ceea ce suntem

In astfel de situatii de uitare de sine, in care incercam prea mult sa fim ceva ce ni se cere versus ceea ce suntem, in care incercam prea mult sa facem pe plac fie unui partener posesiv, fie unui sef autoritar, fie unei relatii de dependenta emotionala, (fie ea personala sau sociala, sau chiar terapeutica) – orice aspect care vorbeste despre inabusirea valorilor personale si prabusirea spatiului personal, cand Sufletul este redus la tacere – Corpul preia misiunea si vocea sufletului, incepand sa manifeste afectiuni vizibile, deranjante. Pe cat de stringenta este problema pentru suflet, pe atat de deranjante sunt simptomele pentru corp. Clar? Simplu de inteles. Corpul nu actioneaza de capul lui, ci mai degraba de capul nostru, ca sa fac un joc de cuvinte, si rolul lui este de a ne servi cel mai bine interesele. Iar interesul nostru cel mai inalt este sa evoluam. Si daca ne-am blocat evolutia de dragul cuiva, sau din frica de propriul potential, sau din neincredere in viitor – vin simptomele corpului care sa ne provoace sa luam o decizie radicala, inainte de a fi prea tarziu pentru acest joc.

Pamant. Confort. Siguranta. Sustinere.

Dar haideti sa revenim cu picioarele pe “pamant”: Pancreasul si pofta de dulce. In primul rand, sa mentionam ca, din perspectiva Medicinei Traditionale Chineze, gustul dulce arata nevoia de “pamant” in organism. Elementul Pamant guverneaza Splina si Pancreasul, dar si Stomacul. Medicina traditionala chineza recomanda, in acest sens, de exemplu, batatele (cartofi, cartofi dulci), sau radacini dulci, cum ar fi morcovii, fructe dulci (banane, pere) legume dulci (dovleac, vinete etc), sau cerealele care aduc elementul Pamant in corp (in special graul, urmat de restul cerealelor, cum ar fi ovaz, mei, orez, porumb).

Observati ca nu am facut referire la dulciurile procesate, intrucat acestea aduc in corp o cantitate exagerata de principiu dulce, ceea ce “innebuneste” organele corelate, si mai ales pune automat creierul (principalul organ de simt) pe modul “dependenta”.

Organe si emotii corelate:

Sa le luam pe rand:

• Splina cere reconfortare prin dulce dupa un efort, fie ca vorbim despre un efort fizic, fie despre efortul psihic (anduranta in a suporta o situatie) – nevoia de a-mi regasi relaxarea in propriul spatiu. [Din observatiile mele, Splina cere in mod specific dulciurile concentrate, gen ciocolata, bomboane, siropuri, dulceturi]
• Pancreasul cere dulce atunci cand are nevoie de afectiune si siguranta emotionala; nevoia excesiva de dulce poate aparea de exemplu dupa o despartire, inaintea unui examen, in cursul pregatirii unor evenimente importante (doar cu titlu de exemplu) – nevoia de a primi afectiune care sa ma asigure ca totul va fi bine. [Din ce am observat eu, Pancreasul cere in mod specific cerealele dulci, fainoase, aluaturi si copturi, blat de pizza, prajituri pufoase]
• Stomacul cere dulce atunci cand este supus unor schimbari bruste si puternice, la elemente de stress care se aduna si “rod” individul; atunci cand exista situatii care ne consuma emotional si fizic, pentru ca “nu le putem digera” - nevoia de a evita conflictul de orice natura, nevoia de a fi “hranit” corespunzator. [Din observatiile mele, Stomacul cere alimentele balsamice, cum ar fi dovleacul copt, cartofii dulci, cartofii in general sub orice forma, morcov fiert...]

Cum e cu intolerantele? Pe cine/ce nu mai suport?

Dintr-o anumita perspectiva, ar parea ca intolerantele, sau reactiile alergice ale corpului, in special la glucide – reactii printre care se numara: intoleranta la gluten, reactiile alergice la dulciuri si zaharuri, diabetul, ca sa nu mergem mai departe la forme mai grave de afectare ale organelor direct vizate – sunt aproape ireale. Ireal de...ciudate ca manifestare. Iar in acest punct, toate elementele discutate mai sus converg intr-o concluzie comuna:

Nevoia de Spatiu Personal, respectarea granitelor personale sanatoase si neinvadarea spatiului intim, alaturi de sentimentul ca primim suficienta afectiune, ca suntem iubiti si sustinuti in mod neconditionat, si asigurarea zonei de confort a propriilor actiuni si ganduri, dincolo de orice judecati exterioare, asigurarea stabilitatii si a “plasei de siguranta” atat material cat si emotional – toate acestea alcatuiesc un deziderat pentru un spatiu vital optim in viata fiecaruia, un spatiu optim pentru crestere si dezvoltare personala, pentru manifestarea plenara a calitatilor native, pentru manifestarea noastra plenara ca Om.

Intolerantele cu manifestare cutanata (adica reactii care apar la nivelul pielii) reprezinta semnale de alarma in ce priveste incalcarea teritoriului personal, intruziuni in spatiul personal (fie el mental sau fizic), existenta unor “paraziti” energetici in campul nostru, care ne “mananca” la propriu resursele energetice vitale, ceea ce noi resimtim in plan fizic ca o “mancarime” pe piele. Viata se manifesta simbolic, nu-i asa? Interesant principiu...

Intoleranta cutanata la un principiu dulce (cum este de exemplu intoleranta la gluten), denota faptul ca am tolerat deja prea mult o persoana, situatie, entitate etc in campul sau in viata noastra, iar asta ne consuma resursele personale. Este acea intruziune care “nu ne lasa sa ne bucuram de dulceata vietii”..., poate pentru ca aduce un surplus de energie toxica in campul nostru, poate pentru ca ne invadeaza gandurile sau spatiul...

In cazul intolerantelor cu manifestare cutanata, este vorba in general despre o frustrare/furie reprimata, pe care de multe ori nu ne-o recunoastem nici macar fata de noi insine, iar aceasta “tinere sub capac” a furiei face sa ne iasa literalmente “prin toti porii”...

Alergiile denota faptul ca am ajuns “sa nu mai suportam” un anumit stimulent, o anumita persoana, situatie, simtim ca ne afecteaza siguranta, ne provoaca o suferinta gratuita pe care de fapt n-ar trebui sa fim nevoiti sa o suportam. Alergia este o forma de a ascunde sau de a interioriza o suferinta provocata de un aspect exterior, care ne afecteaza siguranta/confortul emotional/spatiul de iubire (sau chiar iubirea/stima de sine). Daca ar fi sa ne recunoastem fata de noi insine aceasta suferinta, ar fi mult prea dureros din punct de vedere emotional, sau daca ar fi sa o suportam pe fizic, ar fi o durere mult prea mare de suportat pe un organ, asa ca tendinta instinctiva este sa o ascundem. Insa, din nou, ea ne iese “prin piele” de cele mai multe ori, fortandu-ne chiar sa ne retragem din viata sociala sau din anumite activitati care ne plac foarte mult, tocmai pentru a sublinia nota de suferinta pe care ne-o aduce, “nu ne lasa sa ne bucuram”.

La baza de data aceasta poate fi supararea, tristetea reprimata. Iar alergiile de multe ori se manifesta la nivelul plamanilor (Medicina Traditionala Chineza arata ca Plamanul este organul afectat direct de tristete si suferinta, iar o suferinta a plamanului interiorizata va iesi, mai devreme sau mai tarziu, prin piele, pielea fiind al doilea organ de respiratie al corpului).

Diabetul pe de alta parte are a face de multe ori cu lipsa de sustinere. Fac eforturi si pana cand?/pentru cine?/nu mai pot duce acest efort de unul singur. Incerc sa-i “hranesc” si sa-i sustin pe toti, dar nimeni nu ma sustine pe mine. Sunt un individ sensibil, dar nevoile emotionale, departe de a fi indeplinite, sunt nevoit sa le inlocuiesc cu un regim “militar” in viata mea, sunt nevoit sa fac fata presiunilor, reprimandu-mi sensibilitatea, aratand ca pot fi puternic, desi nu-mi doresc asta. Ajung sa-mi doresc “sa iau o vacanta de la viata”, si fix asta este ce aduce diabetul: o moarte sigura si foarte lenta, decorata cu multa suferinta tacita pe parcurs, prin imposibilitatea de a ma bucura de “dulceata si frumusetea vietii”. Nimeni nu mi-a vazut frumusetea mea interioara si sensibilitatea mea, a sufletului meu, asa ca, pentru a arata lumii cat de suparat sunt, eu imi reprim capacitatea de a vedea si trai frumusetea vietii, facand eforturi de a face fata cerintelor si presiunilor. “Nu am dreptul sa ma bucur de dulceata vietii”.

Posibile remedii

In lumina celor enuntate mai sus, voi face acum un apel la inteligenta, intuitia si intelegerea dumneavoastra. Putem concluziona, fara a fi prea departe de adevar, ca, orice simptom tip intoleranta (in speta la gluten) sau la produse dulci in general, este de fapt o intoleranta la un nivel ridicat de glucide din sange, la modul general. Vorbim de fapt despre un indice glicemic crescut. La aceasta concluzie am ajuns prin experienta personala. As spune, prin reactii personale exagerate nu doar la continutul de gluten, ci si la orice alt aliment cu indice glicemic ridicat.

Ce inseamna asta? Inseamna ca o reactie de tip intoleranta, alergie sau crestere alarmanta a glicemiei poate fi inregistrata si in lipsa consumului de gluten sau de zahar propriu-zis. Reactiile acestea se pot inregistra si de la consumul de alimente naturale, neprocesate, dar cu continut ridicat in “zaharuri”, fie ele si naturale (cum ar fi fructoza de exemplu). Concret, am inregistrat reactii de tip alergie/intoleranta si la indulcitori naturali (precum sirop de agave, inulina, eritritol) sau la cereale fara gluten (precum orez, mei, porumb).

Ce am dedus din aceste reactii (ce-i drept nu la fel de puternice ca la alimentele cu gluten sau la cele cu zahar) a fost ca pur si simplu organismul meu ma avertizeaza ca nivelul glucozei din sange este prea mare, si nicio alta sursa exterioara nu mai este bine primita. Ma simt ok insa consumand fructe naturale, chiar si doua mese pe zi exclusiv din fructe crude, insa in aceste conditii organismul nici nu mai cere si nici nu mai primeste alte surse de zaharuri.

Curios este ca singurul indulcitor natural la care nu am facut reactii de intoleranta a fost mierea. Desi mierea este considerata un produs non-vegan, si sunt de acord ca nu ar trebui sa exploatam albinele, la fel cum nu ar trebui sa exploatam nici vacile sau alte creaturi, si desi mi se pare mult prea puternic gustul ei si nici corpul meu nu o mai cere de vreo doi ani incoace, in cazuri izolate totusi (o data, de doua ori pe an) mai apelez la miere ca indulcitor. Si, desi ma asteptam la aceeasi reactie din partea organsmului ca la oricare din ceilalti indulcitori naturali folositi pana acum, am remarcat ca nimic nu se intampla, si deci toleranta era ok.

Raspunsul consta in continutul de enzime al mierii, care faciliteaza absorbtia si descompunerea zaharurilor continute in miere (aceeasi explicatie pentru care mierea este un indulcitor permis si in dieta diabeticilor, si preferabil chiar indulcitorilor sintetici de tipul zaharinei).

Ca discutie separata voi mentiona doar in treacat ca indulcitorii sintetici (de genul zaharina, maltodextrina, etc), desi se considera ca nu au indice glicemic (adica nu starnesc reactia organismului la fel ca zaharurile naturale) au totusi capacitatea de a inhiba anumite procese de metabolism, putand duce la o accentuata retentie hidrica si perturbarea anumitor procese metabolice (corpul le inregistreaza ca pe niste toxine pe care nu le poate elimina si mentine sistemul limfatic activat la cote de alerta).

De asemenea, desi singura solutie functionala pe care am gasit-o pana acum la simptomele de intoleranta sau alergie este scoaterea din meniu a acelor alimente care provoaca reactiile, (in retetele mele dulci incerc pe cat posibil sa inlocuiesc zaharul cu indulcitori naturali, iar indulcitorii naturali pe cat posibil cu fructe natural dulci, precum curmale sau stafide), in caz de lipsa de alternative, sau cand alimentul cu potential alergen a fost deja ingerat, am descoperit ca functioneaza:

• lamaia (consumul unei limonade, chiar si indulcite, sau a apei cu lamaie, sau a sucului de lamaie ca atare diminueaza reactia de tip intoleranta, practic ajutand ficatul sa proceseze “toxina” inregistrata); alternativ, acelasi efect este dat si de aportul unei cantitati insemnate de vitamina C naturala (de ex. 1000-3000 mg vit C din surse naturale);
• otetul natural (consumul a 2-4 linguri de otet de mere (eventual diluat in putina apa), ca solutie de urgenta in fata simptomelor alergice si chiar a unui edem glotic prevazut a se instala rapid; explicatia consta in capacitatea otetului de a stimula focul digestiv in asemenea masura incat sa anuleze “toxinele”. In caz de alergie cronica va sugerez insa sa apelati la un cadru specializat pentru un tratament adecvat);
• calciul (aportul a 1000-2000 mg calciu natural in cazul situatiilor de intoleranta sau alergie poate calma intr-o oarecare masura reactia violenta a organismului, restabilind o anumita functionalitate a metabolismului si o oarecare stare de calm);
• alti adjuvanti in prevenirea si ameliorarea simptomatologiilor tip intoleranta sau alergie sunt acele plante care curata si intaresc functia hepato-biliara ( de exemplu: schinduf, schizandra, armurariu, aloe ferox, pelin, oregano etc).   

In afara de urarea de "Multa sanatate!", va invit si sa meditati la acele sectoare din viata dumneavoastra in care nu mai reusiti sau nu va mai permiteti sa va bucurati cu adevarat de dulceata vietii, si sa luati atitudine in privinta asta!

SPIRITUL VEGAN: PURIFICAREA SI INTOLERANTELE

~ In Prima parte (click aici) ati putut citi despre pasii catre o alimentatie vegana, renuntarea la cafea si fumat, purificare, intoleranta la gluten si zaharuri, pasi pentru o viata mai “curata”~

~ acest articol NU reprezinta o parere medicala avizata, ci doar o suma de experiente si concluzii personale ~ 

S-o luam cu inceputul. Glutenul provine in principal din grau, deci toate produsele fainoase si de patiserie il contin, la care se adauga sosuri si creme in care faina de grau a fost folosita ca liant sau pentru ingrosare (am fost surprinsa sa descopar cum pana si in mustar se gaseste faina de grau!, cel putin in anumite marci).

In afara de grau, mai avem secara, ovaz si orz (daca nu ma insel orzul contine cea mai mica cantitate de gluten, dar oricum suficient pentru o intoleranta). De ce e rau glutenul pentru noi? Veti spune ca dintotdeauna omul a consumat cereale... E drept ca de foarte multa vreme omul consuma cereale, insa nu chiar dintotdeauna...mai intai a fost culegator, si mai apoi abia cultivator. Iar unii oameni pastreaza in ADN-ul lor un fel de sistem de alarma care ii atentioneaza ca aceasta hrana este greu digerabila pentru ei, ca si cum le-ar fi inca straina (dupa cateva mii de ani, organismul inca nu o recunoaste complet).

Ce face glutenul atat de nociv in corpul nostru este ca...ne da cu ceata! Suna amuzant, insa efectul de “creier in ceata” a fost dovedit prin ceva studii stiintifice, fapt explicabil prin sustinerea cresterii productiei de Candida in corp, precum si a altor paraziti care prolifereaza in mediu acid (zaharurile intretin mediul acid), si de asemenea prin perturbarea metabolismului tiroidian. [Daca nu ati facut-o inca, va recomand atelierele tinute de FoodFairy  despre reglare hormonala prin nutritie echilibrata.]

In ce priveste echilibrul acid/alcalin, practic prin alimentele pe care le-am eliminat (dupa cum am aratat in prima parte  a articolului), am incercat sa ajung la un mediu cat mai echilibrat, cat mai alcalin, impropriu pentru dezvoltarea parazitilor si care sa nu mai intretina niciun simptom de inflamatie in corp.

Tot in sarcina glutenului punem si aparitia nodulilor tiroidieni (cel putin in unele cazuri, care intrunesc mai multe predispozitii necesare. Dar daca ii aveti deja, faceti un test renuntand la gluten o perioada suficient de mare, de ex o luna, pentru ca rezultatul sa fie cuantificabil. Si daca tot faceti un test de purificare a corpului dvs din punct de vedere hormonal, renuntati si la carnea cea atat de plina de hormoni, mai ales la cea de pui, care se spune ca ar fi cea mai hormonizata, veti vedea diferenta). 

Iar tiroida influenteaza la randul ei hipofiza si gonadele (glandele sexuale). Cu alte cuvinte, suplimentarea dietei cu gluten duce la: gandire neclara si dificila, senzatie de oboseala in cap dar si de slabiciune si moleseala in corp (scaderea ritmului metabolismului, afectarea indirecta a glandelor suprarenale si vezi sindromul de oboseala cronica!), adesea, posibile perturbari de fertilitate, sustine alergii diverse legate de alti factori alergeni, reduce viteza de reactie a metabolismului si a sistemului imunitar (corpul este prea ocupat sa se ocupe de expulzarea sau depozitarea glucozei/glutenului din corp, in loc sa se ocupe de absorbtia si prelucrarea nutrientilor necesari), produce prin urmare fenomenul de staza (ce este in esenta un proces inflamator), ce se poate descrie pe doua directii: staza limfatica (retentia hidrica, care in esenta denota o stare toxica a organismului), si staza venoasa (conduce, indirect, la aparitia sau intretinerea varicelor si a problemelor cardio-vasculare).

Dar mai rau decat glutenul este glifosfatul (glyphosphat), un pesticid care se foloseste pe scara larga in cadrul culturilor de cereale, nu doar de grau. In mod curios, studiile stiintifice au aratat ca, de exemplu, mostrele de grau antic gasit in cadrul siturilor arheologice, deci graunte de acum cateva mii de ani, contineau de cateva ori mai mult gluten decat graul din ziua de azi. Ce contine insa in exces graul astazi este aceasta substanta toxica, la care organismul nu stie cum sa reactioneze.

Un articol despre pesticidele din hrana noastra gasiti aici: Pesticidele care ne omoara incet si sigur

Un articol exceptional despre gluten si glyphosphat gasiti aici: Nu este vina glutenului, este vina glifosfatului (in engleza).

O trilogie foarte bine documentata si argumentata despre cereale, gluten, glifosfat si painici gasiti aici, aici si aici . 

Bun, acuma dupa ce am scos glutenul si sursele de gluten din alimentatie, a ramas in continuare starea inflamatorie. Adica, a disparut reactia alergica (mancarimea), insa a ramas retentia si staza limfatica. Adica eram umflata ca un pepenas si nu intelegeam de ce. Am constatat ca, desi foloseam paste din porumb, reactia corpului inca ramanea activa. Am aflat apoi ca si porumbul poate intretine reactia inflamatorie, desi nu are gluten. Prin urmare il consum doar foarte rar. La fel, cat mai rar, consum si orez, si prefer sa folosesc faina de orez integral pentru copturi si aluaturi uscate (turte), decat sa mananc un pilaf...am descoperit ca intotdeauna versiunea mai apoasa determina si o retentie mai mare de apa in corp, valabil si pentru porumb si pentru orice alta cereala, inclusiv graul (s-ar putea sa pot manca o pizza fara sa mor scarpinandu-ma, cu aluat copt deci, insa sa simt ca ma sufoc dupa niste paste fierte, deci aluat fiert). Nu am gasit inca explicatia stiintifica pentru aceasta reactie, asa ca prefer sa evit tentatiile cat pot.

Urmatoarea sursa de inflamatie pe lista mea este soia si produsele din soia. E de bun simt sa spunem ca tot romanul, cand intra in perioada de post, sau cand sustine ca vrea sa manance mai sanatos, inlocuieste carnea sau lactatele cu produsele pe baza de soia. Doar ca in majoritatea cazurilor, aceasta nu este neaparat o alternativa mai sanatoasa. Excludem din discutie de la bun inceput eventualele probleme adiacente, cum ar fi modificarea genetica, aditivii chimici, conservanti etc. Lasam in discutie doar soia ca atare. Am observat, culmea, ca in cazurile in care consumam soia “bio”, si mai putin tratata si preparata, reactiile mele la nivelul sistemului limfatic erau chiar si mai amplificate decat la consumarea unor produse mult procesate (cum ar fi fulgii sau snitelele “texturat” din soia, care sunt deja procesate termic, si mai trebuie inca o data fierte pentru a putea fi consumate).

Ce am aflat despre soia este ca are un foarte puternic efect estrogenic. Despre hormonul estrogen va invit sa va documentati singuri, sursele sunt multiple. Voi sublinia doar ca amplifica caracterele feminine, ceea ce in unele cazuri nu este de dorit. De exemplu, la femei poate duce la retentia hidrica (adica starea toxica a sistemului limfatic), in traducere: femeile se umfla. Pe ici pe colo, unora ar putea sa le placa asta, mai ales daca de fel au o lipsa de estrogen in corp (rezultatul va fi ca le vor “creste” temporar sanii, soldurile, si toate formele feminine).

Acest lucru devine insa insuportabil la femei care au deja dominanta estrogenica, rezultand stari inflamatorii diverse,( pe langa retentia generalizata), cum ar fi probleme cu ovarele, trompele uterine, chisti si noduli ovarieni sau mamari, chiar si tiroidieni, etc.). Efectul estrogenic este motivul pentru care soia este recomandata in dieta femeilor la menopauza, INSA suplimentarea dietei ar trebui facuta numai dupa analize riguroase care sa confirme intr-adevar lipsa estrogenului, altfel riscul de a dezvolta noduli sau chiar cancer (mamar, ovarian, uterin etc.) creste exponential.

La barbati insa...consumul de produse pe baza de soia poate fi cu adevarat buclucas. Nu stiu sincer cati barbati isi doresc sani, solduri pufoase, sau toane, depresii si ifose precum ale femeilor la menstruatie... Stiu ca unii barbati, din dorinta de la construi masa musculara si acel aspect de “muschi umflati”, isi suplimenteaza dieta pre/post-workout cu proteina de soia. Insa dragilor, verificati si efectele secundare! Alternativ ca sursa de proteina, puteti alege de exemplu faina proteica din mazare, canepa, chia etc.

[Fac aici o paranteza despre sursele de “xeno-estrogen”, sau in traducere, un estrogen fals, in speta diverse substante chimice, la care organismul reactioneaza exact ca la aportul de estrogen natural. In linii mari, pe langa sursele alimentare (aditivi si conservanti chimici), alte surse de evitat sunt: poluarea, conservantii, diluantii, colorantii, excipientii de orice fel, in special din produsele cosmetice (ati pus azi pe piele vreo substanta pe care nu puteti nici macar sa o cititi, si in nici un caz nu ati manca-o?), dar si din detergentii casnici, sursele de clor, si in general orice substante sintetice.

Iata cum am renuntat in aproximativ doua luni la:

• oja de unghii (atat cea semi-permanenta, cat si cea obisnuita, pentru ca oricum substantele chimice toxice se absorb in corp si se duc sa-i faca o vizita dragului ficat(!));
• detergentul de vase din comert;
• gelul de dus, samponul, balsamul, gelul de ras si pasta de dinti din comert;
• detergentul de rufe, de podele si de suprafete pe baza de clor si substante toxice.

(la vopsea de par renuntasem demult din aceleasi motive de intoleranta, iar deodorant antiperspirant n-am putut niciodata sa folosesc, din aceleasi motive, asa ca am recurs la sfanta apa cu sapun si la detoxifieri periodice).]

[P.S.: Credeti-ma, exista viata dupa chimicale! Se poate si fara ele. Verificati aici.]

Si in fine, ultima experienta legata de soia a fost cu branza tofu...pe care am incercat-o in fel si chip. Desi nu ma dau in vant dupa gustul ei, uneori si in anumite combinatii poate salva o masa vegana, mai ales ca este o sursa buna de proteina. Insa dupa ultima tentativa cu niste tofu afumat bio la cina, m-a durut ficatul toata noaptea...deci fara tofu pentru mine.

Ce recomand insa este varianta de soia fermentata, pe care o puteti gasi sub forma pastei “miso”. Miso (gasiti aici) reprezinta boabe de soia fermentate, alaturi de un adaos de faina de orez sau orz. Procesul de fermentatie insa este atat de lung (in medie 30 de luni), incat orice modificare genetica sau orice alergen devine inactiv. Miso este o sursa minunata de enzime digestive, mai ales in hrana vegana crudivora, si va vor ajuta sistemul digestiv.

In primele luni de regim vegan si fara gluten, obisnuinta imi cerea sa am in alimentatie paine. Am testat si brevetat mai multe retete de paine, pe care le veti putea gasi in curand pe blog (***voi completa cu linkuri la retete pe masura ce le postez). Una dintre variantele preferate de mine a fost reteta de crackers din seminte, super savuroasa si satioasa, perfecta atat alaturi de hrana sarata, cat si alaturi de alimente dulci. Dupa doar vreo 2 luni de consumat constant seminte in cantitate mare (pentru ca faceam si blaturi de prajituri, si pate-uri, si painite tot din seminte), ficatul meu a strigat dupa ajutor din nou, mai ales ca luam si in greutate din nou. Semintele si nucile, indiferent de sortiment, din categoria oleaginoase, sunt foarte calorice. Reprezinta in prima faza o solutie extraordinara in regimul vegetarian sau vegan, mai ales in cel crudivor, ca sursa de calciu si alte minerale, precum si pentru aportul de grasimi sanatoase si de proteina. Atentie insa la exces, gasiti calea de mijloc.

Dincolo de posturi si purificari (voi vorbi separat in alt articol despre postul negru, experiente si recomandari ***), cea mai buna cale de curatare a reziduurilor din organism este aportul substantial de fibre. Pe scurt, cat mai multe frunze verzi in dieta, alaturi de fructe si legume crude. Apa si fibrele insolubile fac o treaba foarte buna in a matura intregul intestin si intregul organism de toxine, deci folositi-le cu incredere.

O alta necesitate a corpului, indiferent de varsta, greutatea sau dieta pe care o urmati, este purificarea periodica a sistemului limfatic. Despre sistemul limfatic voi vorbi in alt articol mai pe larg (***), insa e suficient sa spunem despre el ca reprezinta “sistemul de canalizare” al organismului. Va dati seama, deci, ca toate chimicalele, toxinele, alergenii, reziduuri metabolice, ajung in sistemul nostru limfatic. Spre diferenta de sistemul circulator, in care sangele este impins de catre inima care functioneaza ca o pompa, limfa nu are o pompa care sa o miste, singurul ajutor venind din partea muschilor scheletici. Adica, in cazul unui regim de viata sedentar, limfa noastra stagneaza si ne intoxicam cu propriile reziduuri, chiar daca suntem slabi ca si constitutie. Celulita de exemplu reprezinta inflamatia tegumentului datorata intoxicarii si stagnarii limfei. Iar acesta este cel mai inofensiv aspect al problemei...

Cum putem ajuta la purificarea limfei? Cu multa vitamina C naturala (din fructe si legume), multa apa, cat multa miscare, si masaj. Miscarea, nu neaparat in sala de forta, cat miscarea energica aeroba. Varianta mea preferata de miscare este yoga, intr-o versiune mai dinamica, in care alternez posturile mai rapid, fortand tendoanele sa devina mai elastice, sangele sa circule mai repede, limfa sa se dreneze, si meridianele energetice infundate sa revina din nou la starea optima.

Un alt ajutor de incredere pentru purificarea corpului este drenajul limfatic, un masaj usor dar profund si foarte eficient, care conduce manual limfa spre zonele de “reciclare”. Pacientul care a primit un drenaj limfatic constata ca se simte mai usor, mai suplu, se elimina retentia hidrica, se elibereaza splina si vezica biliara, se dreneaza nodulii limfatici. De asemenea este de un real ajutor in eliberarea intestinului si usurarea digestiei.

Masajul specific pentru drenaj limfatic poate constitui o preventie exceptionala impotriva nodulilor de san, sau orice alt tip de noduli limfatici, fie ei abdominali, inghinali etc., cu utilitate inclusiv in amigdalita acuta. Este recomandabil de asemenea in cazul persoanelor care sunt nevoite sa ia multe medicamente, pentru a le ajuta corpul sa elimine toxinele, in caz de scadere a imunitatii, in sarcina dupa primul trimestru (numai cu avizul medicului), sau dupa nastere, pentru a reveni la forma initiala. De asemenea poate fi un ajutor foarte binevenit in curele de slabire, alaturi de miscare fizica si dieta, ajutand la restabilirea parametrilor normali ai corpului. (Pentru a organiza un curs de drenaj limfatic in orasul dvs, ma puteti contacta prin mesaj privat aici ***).

~ In Partea a treia  a articolului, veti putea citi despre legatura dintre intolerante, alergii, diabet, si nevoia de a asigura un Spatiu interior pentru dezvoltarea personala; legatura intre organe si emotiile specifice, respectiv simptomele de intoleranta, alergie sau diabet si conotatiile lor psiho-spirituale ~

TORT CU CREMA DE AFINE SI TOPPING DE CAISE

Nu stiam ce va iesi, dar a iesit ...spirala aurie a vietii, pe un fond violet intens care sa trezeasca Chakra Coroana :))

Ca deh, afinele cica hranesc neuronii, ca sa nu mai vorbim despre cat de bine curata si vitaminizeaza intregul organism. (Pentru mai multe retete simple cu afine, click aici si aici ).

Iar crema de caise folosita ca topping este pura fantezie...usor acrisoara si gata sa ne trezeasca simturile cu nuanta ei intens portocalie (ma face sa ma gandesc la culoarea robei calugarilor buddhisti...dar oare calugarii buddhisti mananca asemenea bunatati?!?)

Aveam in frigider restul de pulpa de la laptele vegetal  facut cu o zi in urma, constand in fibra de migdale si de cocos, pe care stiam clar ca vreau sa o folosesc in blatul unui tort vegan, dar reteta completa inca nu se infiripase in minte.

(Curios cum, pe vremea cand mancam de toate, nu preparam torturi, decat poate extrem de rar, asa...de ziua mea, o data pe an, insa de cand cu regimul vegan, a face un tort sanatos mi se pare una dintre cele mai bune metode de a ma distra in bucatarie, stiind sigur ca o a mai fac si alti oameni fericiti. Mai ales ca, pe vremea asta torida, nu sunt nevoita sa aprind cuptorul, ci mai degraba sa deschid frigiderul :P .)

Sa trecem la detaliile tehnice, zic:

Pentru BLAT am folosit, deci:

• o cana plina de pulpa de migdale si cocos (alternativ puteti folosi faina de migdale uscata sau fulgi de cocos uscati),
• am adaugat aproximativ 3 linguri de stafide, inmuiate vreo ora inainte,
• inca vreo 2-3 linguri de indulcitor natural (eu am avut la dispozitie de data aceasta eritritol (2 linguri) si inulina din cicoare (1 lingura), dar puteti folosi orice aveti la indemana;
• si ulei de cocos bio, topit (era deja lichid, la temperatura camerei) – cam jumatate sau 2/3 de cana.

Compozitia pentru blat, intinsa in forma, gata de dat la rece.

Pe fundul tavii am pus hartie de copt, pentru a-mi usura extragerea ulterioara.

Date tehnice: am pus amestecul de migdale si cocos intr-un castron mare. Stafidele inmuiate si uleiul de cocos topit le-am mixat in blender pana ce n-a mai ramas nicio stafida intreaga. Rolul stafidelor este de a indulci si de a lega un pic blatul, iar al uleiului de cocos – in afara de aroma deosebita – de a inchega blatul, o data pus la frigider.

Am amestecat totul in castron, si indulcitorii, iar amestecul l-am presat intr-o tava cu diametrul de 21 cm, cat mai uniform, si l-am dat la rece.

Intre timp am pregatit compozitia pentru CREMA DE AFINE:

• ½ cana afine proaspete (puteti folosi, alternativ, si alte fructe colorate, preferabil scurse bine de zeama);
• ½ cana ulei de cocos bio, topit la temperatura camerei;
• 2-3 linguri fulgi de cocos uscati, pentru mai multa consistenta si textura;
• aproximativ 7-10 linguri caju crud (merge chiar si neinmuiat in prealabil), care va conferi o baza grasa si bogata cremei noastre, pe langa gustul apropiat de al smantanii dulci;
• indulcitor dupa preferinte aprox. 2-3 linguri;

Crema de afine, intr-o superba culoare extraterestra :))

(Plina de resveratrol adica :p )

Procedura: se pun toate in blender si se mixeaza pana iese o compozitie uniforma si cremoasa, fara bucati intregi. Culoarea exceptionala a afinelor da o nota absolut ireala acestui preparat, pe langa gustul fascinant, fin, dulce-acrisor.

Am scos apoi blatul din frigider, care intre timp s-a intarit, si am intins deasupra uniform aceasta crema. (i-am faut niste poze in stadiul asta, nu m-am putut abtine).

[Inainte de a spala blenderul de violetul afinelor, se linge bine fiecare strop de crema ramas, e o compozitie prea pretioasa pentru a fi aruncata! :) ]

In continuare se da iarasi la rece, de data asta chiar mai mult, minim jumatate de ora, pana se intareste un pic crema noastra.

Intre timp ne ocupam de stratul final, pe care il vizualizam a fi portocaliu intens, si il simteam a fi acrisor, insa nu aveam habar inca ce forma va lua. Mi-am zis ca e atat de spectaculos stratul de crema de afine, incat ar fi pacat sa-l acopar in intregime cu o alta crema, asa ca am optat pentru modelul din imagini...

Deci, pentru TOPPING am folosit:

• vreo 5-6 caise, dulci-acrisoare, (le-am pastrat cu tot cu coaja);
• 1 lingura amidon alimentar (alternativ il puteti inlocui cu agar daca doriti, cam o lingurita cu varf);
• 1-2 linguri zeama de lamaie, pentru a pastra culoarea curata si intensa a cremei, dar si pentru gustul acrisor stimulant;
• optional: maxim o lingura de indulcitor, sau deloc, cum va place (eu am adaugat o lingura de pulbere de lucuma, dar nu s-a simtit efectul in gustul final);
• apa doar cat sa cuprinda compozitia, cam ½ de cana.

Tehnica de preparare:

Caisele se taie maruntel, cu tot cu coaja (fara sambure desigur), si se mixeaza bine cu restul ingredientelor in blender, pana se formeaza o pasta fina. Din pacate pentru inchegarea amidonului a trebuit sa pun amestecul pe foc, dar n-a durat decat vreo 5 minute pana intregul amestec a capatat textura de jeleu. Daca doriti, puteti renunta la amidon, eventual puteti orna tortul simplu, cu felii de caise aranjate estetic.

Rezultatul final, dupa ce a stat la frigider inca vreo ora.

Crema rezultata am pus-o intr-un posh autohton (adica intr-o punga, careia i-am taiat un colt, si prin care am “stors” compozitia in forma dorita), iar rezultatul il vedeti in poze.

La final am ornat cu inca cateva afine ramase, pentru ca deh, ii lipsea “afina de pe tort”...

Per total, blatul are un gust aproximativ neutru, mai degraba sustine prin textura restul straturilor; crema de afine este deosebit de fina, ca o simfonie de catifea pentru simturi; iar toppingul acrisor de caise parca te trezeste la realitate si te face sa ceri inca o felie :)

O combinatie intr-adevar surprinzatoare pentru papilele gustative, dar dealtfel foarte satioasa, datorita continutului mare de fibre, dar si de grasimi naturale sanatoase din uleiul de cocos nerafinat.

Este sigur si pentru a-l servi copiilor, fara riscuri de a-i agita, dar desigur si adultilor, pentru ca e o varianta de dulce care nu ingrasa (decat in exces, hihi) si nici nu ridica indicele glicemic precum alte preparate clasice din comert.   

MILKSHAKE DE ZMEURA ~ pentru iepurasi :)) sau pofticiosi

Si iepurasii ar consuma...un milkshake de zmeura, atat e de bun! 

Aveti nevoie de:

• o cana de zmeura proaspata sau congelata;
• o cana de lapte vegetal  dupa preferinte

Blenduite si zdrobite pana rezulta un lichid parfumat si spumos. Se imparte, dupa caz, cu iepurasii, cu copilasii, sau cu pofticiosii :)

P.S.: Daca aveti cumva iepurasi adevarati pe langa casa, nu-i chinuti, s-ar putea ca zmeura sa nu faca parte din meniul lor :)) Incercati mai degraba cu o frunza de varza...

MILKSHAKE DE VISINE CU AFINE

Pentru ca mereu sunt in cautare de surse sanatoase de vitamine, am executat acest “milkshake” acrisor si intens colorat, pentru o sanatate de Fier!

• o cana de visine fara samburi;
• o cana de lapte vegetal ;
• o lingurita de pulbere bio de afine sau o lingura de afine proaspete.

Se amesteca in blender pana se omogenizeaza si se bea pe nerasuflate!

Despre afine se spune ca au capacitatea de a ajuta creierul sa creeze noi neuroni, ele contin un adevarat cocktail de vitamine (A, E, F, PP, complexul de vitamina B, C, K, mangan, antioxidanti , fibre si multe alte substante care tin la distanta bolile de orice fel, fiind in special recomandate in preventia cancerului) , iar visinele sunt bogate in vitamine C, E, fier, potasiu, fiind recomandate in preventia diabetului.  

MILKSHAKE DE COCOS CU VISINE

Se scot samburii de la o cantitate potrivita de visine, de exemplu pentru o cana de milkshake folosim jumatate de cana de visine fara samburi. Sau mai simplu, folositi visine congelate fara samburi.

Se adauga vreo 2-3 linguri fulgi de cocos, pentru aroma, textura, adaos de fibra, si aproximativ 300-400 ml apa plata (Apa plus fulgi  de cocos, mixati in blender = lapte de cocos (vedeti reteta completa de lapte vegetal aici ), doar ca pastram si fibra de aceasta data).

Se mixeaza in blender la turatie mare 1-2 minute, pana ce rezulta un amestec omogen si gustos. Se consuma imediat, cu incredere, pentru gustul extraordinar si continutul de vitamina C!

MILKSHAKE DE CHIA CU AFINE SAU COACAZE

Siii...eram intr-o dimineata calda de vara...si voiam un mic dejun fresh, dar consistent, si totusi racoritor, dar hranitor.

Asa ca am pus pe rand in blender, dupa cum mi-au iesit in cale:

• cateva afine (sau coacaze sau alte fructe de care va plac) – eu am adaugat si niste pulbere concentrata din afine, pentru un maxim de beneficii;
• lapte vegetal  cat cuprinde (vreo 400 ml s-a potrivit la mine);
• 1-2 linguri de chia, pentru continutul de proteina, vitamine si minerale;
• optional o lingura de indulcitor natural, cum ar fi sirop de agave sau de artar.

Pestisorii mei inoata veseli dupa un asemenea mic-dejun.

Dupa toate aparentele, mi-a placut atat de mult, incat am muscat putin si din cana :))

A rezultat un “milkshake” delicios, consistent, racoricios, si energizant pe deasupra. Recomand sa consumati chia ori de cate ori aveti nevoie de o doza de energie si de putere, aceste mici seminte fac minuni pentru starea noastra de bine, pentru digestie si pentru metabolism. Evitati insa sa le consumati chiar inainte de somn, intrucat ar putea sa va energizeze un picut cam mult.  

MILKSHAKE DE CAPSUNI CU BANANE

Preferata tuturor, aceasta bautura consistenta si aromata poate tine loc chiar de o masa, poate constitui un mic dejun ultra-rapid si sanatos, sau racorirea si desfatarea de dupa-amiaza.

 Datorita continutului de fier si vitamina C al capsunilor, si de potasiu, vitamina B6 si triptofan (stimulator al serotoninei) al bananelor, aceasta bautura poate constitui refacerea perfecta dupa o sedinta de fitness. Mai adaugati si beneficiile calciului din laptele vegetal de migdale, si aveti reteta completa. 

Veti avea nevoie de:

• o banana;
• o cana de capsuni proaspete;
• aproximativ 400 ml lapte vegetal  dupa preferinta voastra.

Mixati totul in blender pana devine o pasta omogena, apoi savurati cu incredere!

MILKSHAKE DE CAJU, CAPSUNI SI ZMEURA

V-ati prins deja, imi place milkshake-ul. De fapt, mi-au placut intotdeauna bauturile consistente, care nu doar te racoresc, dar pot tine loc si de o masa sau o gustare. Iar gustul bun este un bonus.

Pentru acest milkshake am folosit:

• aprox. 400 ml apa plata;
• aprox. 5 linguri caju crud; (cele doua impreuna formeaza un fel de frisca vegetala dulce);
• vreo 4 capsuni pierdute prin frigider si vreo 3 linguri de zmeura ramasa intr-un castron...tare bune au fost, atat de bune incat nu mai sunt :)), parca nici n-au fost...
• optional puteti suplimenta cu esenta de vanilie sau o lingura de indulcitor natural, desi sincer nu prea se simte nevoia...

S-au maruntit si s-au omogenizat bine in blender, pana ce a iesit un amestec destul de consistent si cu o aroma imbietoare. Se consuma cu nesat!

MILKSHAKE DE PEPENE GALBEN

Mai simplu si mai bun nu se poate!

Aruncati in blender cantitati aproximativ egale de lapte vegetal  dupa preferinta voastra si miez de pepene galben, mixati pana devine o compozitie omogena si asta-i tot! Savurati la maxim!

BAUTURA MAGICA DE CATINA

De ce magica? Pentru ca e nu doar buna la gust, dar e si teribil de vindecatoare! Cu o mare cantitate de vitamina C, protector si intaritor al sistemului imunitar si sustinator al functiei ficatului, bautura este potrivita nu doar pentru placerea gustului, ci si pentru sustinerea sanatatii.

Pe langa actiunea imuno-stimulatoare a catinei, se adauga continutul bogat in calciu al migdalelor din laptele de migdale si aroma deosebita si usoara a cocosului (vezi aici reteta de lapte vegetal facut in casa).

La acestea, am mai adaugat un strop de ghimbir proaspat si un varf de cutit de cardamom, pentru a reconforta orice problema gastrica.

Aveti nevoie de:

• o cana fructe de catina, pe care le pasam bine in blender impreuna cu o cana de apa, apoi strecuram printr-o sita deasa cojile si samburii, pastrand lichidul galben-auriu;
• 2 cani lapte de migdale cu cocos;
• ½ lingurita ghimbir proaspat ras (sau pulbere de ghimbir uscat);
• un varf de cutit de pulbere de cardamom;
• optional 1 lingura de indulcitor natural dupa gust.

Se amesteca si se consuma repede si cu placere! Bautura are un puternic efect imuno-stimulant protector asupra metabolismului, recomand sa fie consumata pe stomacul gol sau ca gustare intre mese, pentru a absorbi maximul de beneficii.

NE PLACE LAPTICUL! (reteta simpla de lapte vegetal facut acasa)

Am avut intotdeauna o usoara intoleranta la lactoza, si niciodata nu am fost un bautor de lapte de vaca din placere. Cumva, nu m-am putut niciodata obisnui cu gustul si mirosul, si nici cu continutul de grasime al laptelui animal. Mai degraba din placere decat de nevoie am descoperit laptele vegetal, de diverse sortimente, si bineinteles cel mai usor mi-a fost sa-l achizitionez de la magazin, gata facut, gata de servit.

Treptat insa, laptele vegetal de la magazin nu m-a mai satisfacut. Am inceput sa evit marcile comerciale, pe motiv de conservanti, indulcitori, excipienti pentru omogenizarea lichidului etc. Am inceput asadar sa-mi fac singura acasa laptele vegetal, mult mai sanatos.

Reteta pe care o scriu aici este, cum s-ar spune, universala, adica puteti folosi migdale, caju, nuci sau alune, seminte de orice fel care va plac. Mie imi place laptele mai consistent, astfel incat sa nu-i simt gustul apos. Daca insa vi se pare ca iese prea gras, il puteti fie dilua cu mai multa apa, sau puteti imputina cantitatea de seminte folosite.

Asadar, pentru aproximativ un litru de lapte vegetal, veti avea nevoie de:

• o cana de migdale/fulgi de cocos/alune etc..., pe care sa le puneti la inmuiat cu aproximativ 8 ore inainte. In cazul fulgilor de cocos, este suficient chiar si vreo 2 ore sa-i lasati, si apa in care s-au inmuiat o puteti folosi cu totul; in cazul migdalelor sau altor nuci si seminte, sugerez sa aruncati apa in care au stat la inmuiat;
• cateva curmale dulci, fara samburi, cam 4-5 pentru gustul meu, care vor da o nuanta usor dulceag-aromata lichidului; acestea este bine sa le inmuiati cam 2 ore inainte de prepararea laptelui, doar pentru a li se fragezi pulpa;
• aproximativ un litru de apa, preferabil plata sau filtrata.

Toate ingredientele de mai sus se arunca in blender si se mixeaza la turatie mare pana ce devine un lichid onctuos omogen. Eventual puteti incepe cu mai putina apa (de exemplu o cana de migdale si o cana de apa), adaugand pe parcurs restul de apa pana la omogenizarea completa.

Fiindca blenderul meu are putere mica si are deja lamele cam tocite, il las sa mixeze la turatie maxima cam 4-5 minute. Daca blenderul dvs este mai performant, s-ar putea sa fie suficient 1-2 minute.

In continuare veti avea nevoie sa strecurati amestecul, sa alegeti pulpa de lichid. Pentru asta eu folosesc o sita de plastic foarte deasa, prin care pasez cu lingura pana se scurge tot lichidul, iar pulpa o dau deoparte. Puteti folosi de asemenea o panza curata si deasa, sau un tifon pus in mai multe straturi (sau acele “pungi pentru lapte” pe care le puteti procura de la unele magazine naturiste, respectiv pungi din panza foarte deasa, special pentru scurs astfel de amestecuri).

Laptele il treceti intr-o sticla si il pastrati la frigider in medie cam doua zile (fiind complet natural, fara conservanti, nu va rezista prea mult, chiar si la rece, de aceea eu imi fac laptele in cantitati atat cat stiu ca o sa folosesc in maxim 2 zile). Pulpa scursa foarte bine se poate refolosi pentru blaturi de pajituri vegane (cum ar fi Tortul cu crema de afine si topping de caise), branzica vegana sau alte preparate dupa gustul dvs.

Reteta mea preferata este cea de lapte din migdale cu cocos, avand atat sursa de calciu atat de pretioasa din migdale, si esenta “yang”, cat si aroma deosebita a cocosului si textura onctuoasa.

Milkshake de capsuni cu banane

Acest amestec il folosesc pentru “milkshake-uri” sau “smoothie-uri” din fructe, cum ar fi cel cu afine (aici), sau capsuni si zmeura (aici), sau milkshake de pepene galben , sau bautura magica din catina , sau un milkshake de caju, capsuni si zmeura , sau un milkshake de capsuni cu banane , ori un milkshake de chia cu afine sau coacaze pentru un mic-dejun sanatos, ori un milkshake de cocos cu visine , ori un milkshake de visine cu afine  pentru o sanatate de fier...sau va puteti juca cu un milkshake de zmeura pentru copilasi, pofticiosi...sau iepurasi :)) o sursa simpla atat de minerale, cat si de vitamine, in cel mai gustos mod.  Il puteti de asemenea combina cu cacao sau pudra de roscove,  unt de arahide (precum in Milkshake-ul Nocciola ), indulcitor natural cum ar fi siropul de artar de exemplu, vanilie, sau alte versiuni de gust.

Milkshake Nocciola