TORT CU CREMA DE AFINE SI TOPPING DE CAISE

Nu stiam ce va iesi, dar a iesit ...spirala aurie a vietii, pe un fond violet intens care sa trezeasca Chakra Coroana :))

Ca deh, afinele cica hranesc neuronii, ca sa nu mai vorbim despre cat de bine curata si vitaminizeaza intregul organism. (Pentru mai multe retete simple cu afine, click aici si aici ).

Iar crema de caise folosita ca topping este pura fantezie...usor acrisoara si gata sa ne trezeasca simturile cu nuanta ei intens portocalie (ma face sa ma gandesc la culoarea robei calugarilor buddhisti...dar oare calugarii buddhisti mananca asemenea bunatati?!?)

Aveam in frigider restul de pulpa de la laptele vegetal  facut cu o zi in urma, constand in fibra de migdale si de cocos, pe care stiam clar ca vreau sa o folosesc in blatul unui tort vegan, dar reteta completa inca nu se infiripase in minte.

(Curios cum, pe vremea cand mancam de toate, nu preparam torturi, decat poate extrem de rar, asa...de ziua mea, o data pe an, insa de cand cu regimul vegan, a face un tort sanatos mi se pare una dintre cele mai bune metode de a ma distra in bucatarie, stiind sigur ca o a mai fac si alti oameni fericiti. Mai ales ca, pe vremea asta torida, nu sunt nevoita sa aprind cuptorul, ci mai degraba sa deschid frigiderul :P .)

Sa trecem la detaliile tehnice, zic:

Pentru BLAT am folosit, deci:

• o cana plina de pulpa de migdale si cocos (alternativ puteti folosi faina de migdale uscata sau fulgi de cocos uscati),
• am adaugat aproximativ 3 linguri de stafide, inmuiate vreo ora inainte,
• inca vreo 2-3 linguri de indulcitor natural (eu am avut la dispozitie de data aceasta eritritol (2 linguri) si inulina din cicoare (1 lingura), dar puteti folosi orice aveti la indemana;
• si ulei de cocos bio, topit (era deja lichid, la temperatura camerei) – cam jumatate sau 2/3 de cana.

Compozitia pentru blat, intinsa in forma, gata de dat la rece.

Pe fundul tavii am pus hartie de copt, pentru a-mi usura extragerea ulterioara.

Date tehnice: am pus amestecul de migdale si cocos intr-un castron mare. Stafidele inmuiate si uleiul de cocos topit le-am mixat in blender pana ce n-a mai ramas nicio stafida intreaga. Rolul stafidelor este de a indulci si de a lega un pic blatul, iar al uleiului de cocos – in afara de aroma deosebita – de a inchega blatul, o data pus la frigider.

Am amestecat totul in castron, si indulcitorii, iar amestecul l-am presat intr-o tava cu diametrul de 21 cm, cat mai uniform, si l-am dat la rece.

Intre timp am pregatit compozitia pentru CREMA DE AFINE:

• ½ cana afine proaspete (puteti folosi, alternativ, si alte fructe colorate, preferabil scurse bine de zeama);
• ½ cana ulei de cocos bio, topit la temperatura camerei;
• 2-3 linguri fulgi de cocos uscati, pentru mai multa consistenta si textura;
• aproximativ 7-10 linguri caju crud (merge chiar si neinmuiat in prealabil), care va conferi o baza grasa si bogata cremei noastre, pe langa gustul apropiat de al smantanii dulci;
• indulcitor dupa preferinte aprox. 2-3 linguri;

Crema de afine, intr-o superba culoare extraterestra :))

(Plina de resveratrol adica :p )

Procedura: se pun toate in blender si se mixeaza pana iese o compozitie uniforma si cremoasa, fara bucati intregi. Culoarea exceptionala a afinelor da o nota absolut ireala acestui preparat, pe langa gustul fascinant, fin, dulce-acrisor.

Am scos apoi blatul din frigider, care intre timp s-a intarit, si am intins deasupra uniform aceasta crema. (i-am faut niste poze in stadiul asta, nu m-am putut abtine).

[Inainte de a spala blenderul de violetul afinelor, se linge bine fiecare strop de crema ramas, e o compozitie prea pretioasa pentru a fi aruncata! :) ]

In continuare se da iarasi la rece, de data asta chiar mai mult, minim jumatate de ora, pana se intareste un pic crema noastra.

Intre timp ne ocupam de stratul final, pe care il vizualizam a fi portocaliu intens, si il simteam a fi acrisor, insa nu aveam habar inca ce forma va lua. Mi-am zis ca e atat de spectaculos stratul de crema de afine, incat ar fi pacat sa-l acopar in intregime cu o alta crema, asa ca am optat pentru modelul din imagini...

Deci, pentru TOPPING am folosit:

• vreo 5-6 caise, dulci-acrisoare, (le-am pastrat cu tot cu coaja);
• 1 lingura amidon alimentar (alternativ il puteti inlocui cu agar daca doriti, cam o lingurita cu varf);
• 1-2 linguri zeama de lamaie, pentru a pastra culoarea curata si intensa a cremei, dar si pentru gustul acrisor stimulant;
• optional: maxim o lingura de indulcitor, sau deloc, cum va place (eu am adaugat o lingura de pulbere de lucuma, dar nu s-a simtit efectul in gustul final);
• apa doar cat sa cuprinda compozitia, cam ½ de cana.

Tehnica de preparare:

Caisele se taie maruntel, cu tot cu coaja (fara sambure desigur), si se mixeaza bine cu restul ingredientelor in blender, pana se formeaza o pasta fina. Din pacate pentru inchegarea amidonului a trebuit sa pun amestecul pe foc, dar n-a durat decat vreo 5 minute pana intregul amestec a capatat textura de jeleu. Daca doriti, puteti renunta la amidon, eventual puteti orna tortul simplu, cu felii de caise aranjate estetic.

Rezultatul final, dupa ce a stat la frigider inca vreo ora.

Crema rezultata am pus-o intr-un posh autohton (adica intr-o punga, careia i-am taiat un colt, si prin care am “stors” compozitia in forma dorita), iar rezultatul il vedeti in poze.

La final am ornat cu inca cateva afine ramase, pentru ca deh, ii lipsea “afina de pe tort”...

Per total, blatul are un gust aproximativ neutru, mai degraba sustine prin textura restul straturilor; crema de afine este deosebit de fina, ca o simfonie de catifea pentru simturi; iar toppingul acrisor de caise parca te trezeste la realitate si te face sa ceri inca o felie :)

O combinatie intr-adevar surprinzatoare pentru papilele gustative, dar dealtfel foarte satioasa, datorita continutului mare de fibre, dar si de grasimi naturale sanatoase din uleiul de cocos nerafinat.

Este sigur si pentru a-l servi copiilor, fara riscuri de a-i agita, dar desigur si adultilor, pentru ca e o varianta de dulce care nu ingrasa (decat in exces, hihi) si nici nu ridica indicele glicemic precum alte preparate clasice din comert.   

PARFAIT VEGAN DE ZMEURA

Aceasta reteta este absolut delicioasa, pur si simplu iti va face vara mai frumoasa!

“It will blow your mind”, sau mai bine zis, iti va face papilele gustative sa explodeze de placere :)

Partea si mai buna este ca se face extrem de usor, oricine poate sa o faca, iar apoi rezultatul este spectaculos. Este practic cea mai buna inghetata pe care am mancat-o nu doar vara aceasta, ci probabil in toata viata mea :) Si am numit-o “parfait” pentru ca este pufoasa ca o spuma...ca un vis...un mousse de zmeura inghetat, o nebunie!

Ai nevoie doar de 4 ingrediente:

• aquafaba (zeama de la o conserva de naut);
• zahar (preferabil pudra) cam 4-5 linguri;
• esenta de vanilie;
• zmeura aprox. 100 g.

Aquafaba este “descoperirea secolului”, cel putin pentru veganii tributari gusturilor dulci din copilarie. Desi suna foarte exotic, nu este altceva decat apa in care a fiert nautul, sau zeama dintr-o conserva de naut. Teoria spune ca rezultatele ies la fel de bune si cu apa in care a fiert fasolea sau mazarea (vorbim obligatoriu de leguminoase), filtrate bine. Eu m-am multumit pana acum sa incerc zeama din conservele de naut boabe din comert, nu de alta, dar nu am niciodata rabdare sa fierb nautul acasa.

Deeeci, se scurge o conserva de naut, iar aceasta apa se bate cu mixerul la turatie inalta pana se transforma intr-o spuma identica cu cea de albus. Si se va transforma, garantat! Posibil sa dureze un pic mai mult pana ajunge la consistenta dorita decat albusurile, insa spuma rezultata arata si se comporta la fel. Iar o data batuta spuma, gustul de naut nu se mai simte.

Dupa ce am batut spuma tare, adaugam esenta de vanilie (e total optionala, am folosit-o mai mult ca asigurare ca nu se va simti niciun pic de gust sau miros de naut), si zaharul pudra. 

“Of course, my horse”, nu am avut zahar pudra in casa, asa ca am rasnit niste zahar bio in rasnita de cafea. Clar, nu sunt o adepta a zaharului! Insa aquafaba nu suporta niciun alt indulcitor, pentru ca altfel se lasa cu brio toata spuma noastra, se lichefiaza imediat. Am facut asadar un compromis, folosind zahar bio.

Incorporam treptat ingredientele, continuand sa batem cu mixerul. La final adaugam zmeura, pasata un pic cu furculita cat sa se desfaca fructele intregi, si scursa un pic de zeama. Reiese o spuma omogena, roz, pufoasa, aromata si delicioasa.

Am pus totul la congelator si dupa cateva ore, rezultatul a fost spectaculos. Parca nici nu ma asteptam sa iasa asa buna si perfecta! Ce e minunat este ca, fata de alte inghetate vegane, aceasta se comporta la fel ca una scumpa de la magazin, adica ramane fina si pufoasa chiar si dupa ce am scos-o din congelator si am bagat-o inapoi de mai multe ori, pastrandu-si aspectul si calitatile.  

CEA MAI SIMPLA RETETA DE INGHETATA VEGANA

Clar, nu e vara fara inghetata! Si cum tanjeam dupa aromele clasice ale inghetatei de ciocolata, sau de nuci, sau de caramel, am improvizat rapid cea mai simpla reteta, care cuprinde toate aceste arome, si face fata celor mai pretentiosi iubitori de inghetata:

Pentru aceasta minunatie aveti nevoie doar de 4 ingrediente:

• 2 banane bine coapte, preferabil congelate in prealabil (fara coaja);
• o mana de nuci maruntite;
• 1 lingura faina roscove sau cacao bio;
• 1 lingura cu varf unt de arahide.

Amestecam toate ingredientele in blender (cu exceptia nucilor, pe care le adaugam la sfarsit sau aproape de sfarsit, ca sa ramana bucatele), apoi dam compozitia rezultata la congelator pentru cca 3 ore.

Sau, pentru pofticiosi, se poate consuma oricand si oricum :)

Este o inghetata deosebit de gustoasa si in acelasi timp consistenta. Datorita untului de arahide, care este suficient de onctuos, inghetata nu va face ace de gheata. 

 Merge servita cu niste fructe alaturi sau cu bucatele de chec cu gust intens de cacao.


Poate vrei sa incerci si inghetata pufoasa de zmeura!

BEZELE VEGANE

Weekendul acesta am avut ceva ocazie in familie, si am dorit sa fac ceva bun, dar simplu de preparat, pentru ca eram deja obosita dupa o zi de munca.

Si cum, intamplator, cu o zi inainte desfacusem o conserva de naut boabe fiert, si salvasem special zeama din conserva, am avut si baza perfecta pentru desertul meu.

Vorbim despre “Aquafaba” sau apa de leguminoase (naut, fasole), in care acestea au fiert. Aceasta apa este plina de albumina. Iar daca va doriti niste bezele fara oua, iata reteta perfecta.

Recunosc ca primele incercari au fost dezastruoase, desi respectasem retetele gasite pe alte bloguri.

O sa va redau aici toate secretele pentru reusita retetei!

Aveti nevoie de:

• zeama dintr-o conserva de naut boabe;
• aprox 150 grame zahar (puteti folosi zahar bio daca vreti);
• optional: cateva picaturi esenta de vanilie.

Da, stiu, ideea de zahar nu suna foarte bine, insa cu alt indulcitor nu iese sub nicio forma. Am incercat la prima tentativa sa folosesc sirop de agave sau miere, si rezultatul a fost dezastruos. Pentru ocazii speciale deci, va recomand sa va achizitionati niste zahar alb bio, care se gaseste in comert.

Pentru ca avem nevoie de un cuptor foaaaarte bine incins, va sfatuiesc sa-l aprindeti de la bun inceput, astfel incat sa aiba timp sa se incalzeasca pana terminam noi de montat bezelele.

Vom pune deci aceasta apa de naut intr-un castron inalt, si il batem cu mixerul la turatie inalta pana devine o spuma densa. Dureaza cam de doua ori mai mult decat la spuma din albus, dar garantat veti reusi! Numai dupa ce s-a batut spuma tare, putem sa adaugam cateva picaturi de esenta de vanilie, si continuam sa batem cu mixerul ca sa nu scada spuma. Adaugam apoi zaharul, treptat, in ploaie, batand continuu cu mixerul. Dupa ce adaugam tot zaharul, continuam sa batem inca 3-5 minute, pana ce zaharul se topeste si spuma devine lucioasa si densa, intocmai ca spuma de albus.

Vom folosi o tava tapetata cu hartie de copt. Pentru a forma bezelele, puteti folosi un posh pentru ornat, sau pur si simplu o lingura. Am descoperit ca lingura e mai eficienta, pentru ca pot face bezele mai mari (si mai inalte).

Punem cate o lingura din spuma pe hartia de copt, la distanta, pentru ca la copt ele se vor mai lasa si nu vrem sa se atinga intre ele. Cand bagam tava in cuptor, obligatoriu dam focul la cea mai mica treapta! La minim de tot, atata doar cat sa nu se stinga. Pentru ca vrem ca bezelele noastre sa se usuce si sa se intareasca, NU sa se arda, caci se pot arde foarte usor, si atunci devin amarui.

Vom lasa tava in cuptor, pe raftul cel mai de sus al cuptorului si cu focul dat la minim, pentru aproximativ o ora si jumatate. Va trebui sa rezistati eroic tentatiei de a deschide usa cuptorului dupa ce le-ati bagat, timp de o ora! Daca veti deschide usa cuptorului, bezelele fine se vor lasa imediat. Dupa aproximativ o ora, ele sunt suficient de tari cat sa poata fi verificate fara sa se lase. De aici inainte, hotarati singuri cat mai lasati tava in cuptor.

Daca aveti nevoie musai sa le verificati in prima ora, incercati sa va uitati la ele prin usa cuptorului, (eu am folosit lanterna de la telefon ca sa le verific culoarea).

Rezultatul va fi pe masura asteptarilor. Vor iesi bezele mari si fine, foarte delicate, si cu un gust identic cu cel al bezelelor clasice.

CLATITELE MELE VEGANE (1)

Imi era pofta de clatite. Am cautat inspiratie pentru niste clatite fara gluten, fara zahar si fara lapte, si evident...fara oua. Adica, aveam nevoie sa exclud intreaga compozitie clasica a clatitelor :)

Asa ca am experimentat cu ceva materii prime din dotare:

• faina de mei, (cam 100 grame) ca inlocuitor pentru faina e grau. Graul are gluten, meiul nu are. Deci e bun pentru copii problema ca mine :)
• faina de in, (cam 30 de grame – 2-3 linguri de seminte de in, rasnite in rasnita de cafea) pentru imbunatatirea valorii nutritionale si ca usor liant;
• ceva faina de chia, (o lingura de seminte de chia, rasnite in rasnita de cafea) care o data inmuiata devine gel;
• sirop de agave (2 linguri) in loc de zahar; puteti inlocui cu miere sau alt indulcitor natural;
• o banana coapta, bine pasata, ca agent de legare;
• ½ lingurita praf de copt pentru fragezire (optional);
• lapte vegetal cat sa inglobeze tot amestecul si sa ajunga la grosimea dorita, adica undeva intre ½ cana si o cana intreaga, dupa preferinte.

Daca va doriti clatite clasice “crepes”, adaugati mai mult lapte vegetal si intindeti amestecul in tigaie in strat subtire. De asemenea puteti omite praful de copt.

Daca va doriti clatite americane, pufoase, “pancakes”, adaugati mai putin lapte vegetal, si nu uitati praful de copt.

Indiferent de varianta aleasa, va sfatuiesc sa lasati un pic amestecul sa se umfle, adica fainurile sa se omogenizeze bine cu lichidul. Cam dupa jumatate de ora amestecul este gata de intins in tigaie. Este posibil sa va doriti in acest moment sa mai adaugati lapte vegetal sau chiar apa simpla, daca vreti sa le faceti mai subtiri.

De asemenea, veti avea nevoie de o tigaie non-aderenta! Eu am folosit si putin ulei la prajit (cam o lingura), pentru ca altfel nu le puteam dezlipi din tigaie fara sa le rup. Se ia cate un polonic din compozitie si se toarna in tigaia incinsa, intinzand bine-bine compozitia. Se fac pe foc foaaaarte mic, si le intoarcem cu grija cu o spatula, astfel incat sa nu le rupem.

Eu le-am mancat cu niste sirop de agave pe post de topping.

Fiind una dintre primele incercari de dulce vegan, aspectul nu a iesit prea grozav. Insa gustul a fost satisfacator, avand in considerare ca le-am facut "la urgenta" pentru o pofta nocturna.