Nu stiam ce va iesi, dar a iesit
...spirala aurie a vietii, pe un fond violet intens care sa trezeasca Chakra Coroana :))
Ca deh, afinele cica hranesc neuronii,
ca sa nu mai vorbim despre cat de bine curata si vitaminizeaza
intregul organism. (Pentru mai multe retete simple cu afine, click
aici si
aici ).
Iar crema de caise folosita ca topping
este pura fantezie...usor acrisoara si gata sa ne trezeasca simturile
cu nuanta ei intens portocalie (ma face sa ma gandesc la culoarea
robei calugarilor buddhisti...dar oare calugarii buddhisti mananca
asemenea bunatati?!?)
Aveam in frigider restul de pulpa de la
laptele vegetal facut cu o zi in urma, constand in fibra de migdale
si de cocos, pe care stiam clar ca vreau sa o folosesc in blatul unui
tort vegan, dar reteta completa inca nu se infiripase in minte.
(Curios cum, pe vremea cand mancam de
toate, nu preparam torturi, decat poate extrem de rar, asa...de ziua
mea, o data pe an, insa de cand cu regimul vegan, a face un tort
sanatos mi se pare una dintre cele mai bune metode de a ma distra in
bucatarie, stiind sigur ca o a mai fac si alti oameni fericiti. Mai ales ca, pe vremea asta torida, nu sunt nevoita sa aprind cuptorul, ci mai degraba sa deschid frigiderul :P .)
Sa trecem la detaliile tehnice, zic:
Pentru BLAT am folosit, deci:
o cana plina de pulpa de migdale
si cocos (alternativ puteti folosi faina de migdale uscata sau fulgi
de cocos uscati),
am adaugat aproximativ 3 linguri
de stafide, inmuiate vreo ora inainte,
inca vreo 2-3 linguri de
indulcitor natural (eu am avut la dispozitie de data aceasta
eritritol (2 linguri) si inulina din cicoare (1 lingura), dar puteti
folosi orice aveti la indemana;
si ulei de cocos bio, topit (era
deja lichid, la temperatura camerei) – cam jumatate sau 2/3 de
cana.
Compozitia pentru blat, intinsa in forma, gata de dat la rece.
Pe fundul tavii am pus hartie de copt, pentru a-mi usura extragerea ulterioara.
Date tehnice: am pus amestecul de
migdale si cocos intr-un castron mare. Stafidele inmuiate si uleiul
de cocos topit le-am mixat in blender pana ce n-a mai ramas nicio
stafida intreaga. Rolul stafidelor este de a indulci si de a lega un
pic blatul, iar al uleiului de cocos – in afara de aroma deosebita
– de a inchega blatul, o data pus la frigider.
Am amestecat totul in castron, si
indulcitorii, iar amestecul l-am presat intr-o tava cu diametrul de
21 cm, cat mai uniform, si l-am dat la rece.
Intre timp am pregatit compozitia
pentru CREMA DE AFINE:
½ cana afine proaspete (puteti
folosi, alternativ, si alte fructe colorate, preferabil scurse bine
de zeama);
½ cana ulei de cocos bio, topit
la temperatura camerei;
2-3 linguri fulgi de cocos uscati,
pentru mai multa consistenta si textura;
aproximativ 7-10 linguri caju crud
(merge chiar si neinmuiat in prealabil), care va conferi o baza
grasa si bogata cremei noastre, pe langa gustul apropiat de al
smantanii dulci;
indulcitor dupa preferinte aprox.
2-3 linguri;
Crema de afine, intr-o superba culoare extraterestra :))
(Plina de resveratrol adica :p )
Procedura: se pun toate in blender si
se mixeaza pana iese o compozitie uniforma si cremoasa, fara bucati
intregi. Culoarea exceptionala a afinelor da o nota absolut ireala
acestui preparat, pe langa gustul fascinant, fin, dulce-acrisor.
Am scos apoi blatul din frigider, care
intre timp s-a intarit, si am intins deasupra uniform aceasta crema.
(i-am faut niste poze in stadiul asta, nu m-am putut abtine).
[Inainte de a spala blenderul de
violetul afinelor, se linge bine fiecare strop de crema ramas, e o
compozitie prea pretioasa pentru a fi aruncata! :) ]
In continuare se da iarasi la rece, de
data asta chiar mai mult, minim jumatate de ora, pana se intareste un
pic crema noastra.
Intre timp ne ocupam de stratul final,
pe care il vizualizam a fi portocaliu intens, si il simteam a fi
acrisor, insa nu aveam habar inca ce forma va lua. Mi-am zis ca e
atat de spectaculos stratul de crema de afine, incat ar fi pacat sa-l
acopar in intregime cu o alta crema, asa ca am optat pentru modelul
din imagini...
Deci, pentru TOPPING am folosit:
vreo 5-6 caise, dulci-acrisoare,
(le-am pastrat cu tot cu coaja);
1 lingura amidon alimentar
(alternativ il puteti inlocui cu agar daca doriti, cam o lingurita cu varf);
1-2 linguri zeama de lamaie,
pentru a pastra culoarea curata si intensa a cremei, dar si pentru
gustul acrisor stimulant;
optional: maxim o lingura de
indulcitor, sau deloc, cum va place (eu am adaugat o lingura de
pulbere de lucuma, dar nu s-a simtit efectul in gustul final);
apa doar cat sa cuprinda
compozitia, cam ½ de cana.
Tehnica de preparare:
Caisele se taie maruntel, cu tot cu
coaja (fara sambure desigur), si se mixeaza bine cu restul
ingredientelor in blender, pana se formeaza o pasta fina. Din pacate
pentru inchegarea amidonului a trebuit sa pun amestecul pe foc, dar
n-a durat decat vreo 5 minute pana intregul amestec a capatat textura
de jeleu. Daca doriti, puteti renunta la amidon, eventual puteti orna
tortul simplu, cu felii de caise aranjate estetic.
Rezultatul final, dupa ce a stat la frigider inca vreo ora.
Crema rezultata am pus-o intr-un posh
autohton (adica intr-o punga, careia i-am taiat un colt, si prin care
am “stors” compozitia in forma dorita), iar rezultatul il vedeti
in poze.
La final am ornat cu inca cateva afine
ramase, pentru ca deh, ii lipsea “afina de pe tort”...
Per total, blatul are un gust
aproximativ neutru, mai degraba sustine prin textura restul
straturilor; crema de afine este deosebit de fina, ca o simfonie de
catifea pentru simturi; iar toppingul acrisor de caise parca te
trezeste la realitate si te face sa ceri inca o felie :)
O combinatie intr-adevar surprinzatoare
pentru papilele gustative, dar dealtfel foarte satioasa, datorita
continutului mare de fibre, dar si de grasimi naturale sanatoase din
uleiul de cocos nerafinat.
Este sigur si pentru a-l servi
copiilor, fara riscuri de a-i agita, dar desigur si adultilor, pentru
ca e o varianta de dulce care nu ingrasa (decat in exces, hihi) si nici nu
ridica indicele glicemic precum alte preparate clasice din comert.
