DESPRE DULCEATA VIETII. INTOLERANTE, ALERGII, DIABET - Unde e problema reala?

Acest articol NU reprezinta o parere medicala avizata. Reprezinta doar un cumul de observatii din proprie experienta.

~ In Prima parte (click aici) ati putut citi despre pasii catre o alimentatie vegana, renuntarea la cafea si fumat, purificare, intoleranta la gluten si zaharuri, pasi pentru o viata mai “curata”~

~ In Partea a doua (click aici) ati putut citi despre intoleranta la gluten, pesticide in alimentatia noastra, alergeni, secretul efectului estrogenic, viata dupa chimicale ~

DESPRE DULCEATA VIETII

Consideratii generale

Cand spui rezistenta la insulina, spui pancreas sensibil, sau supra-solicitat. In termeni foarte simpli, rezistenta la insulina inseamna ca organismul nostru nu metabolizeaza suficient de bine sau de repede hormonul insulinic, ceea ce face ca zaharurile ingerate sa nu mai ajunga sa fie metabolizate in celule, acolo unde poate chiar este nevoie de ele, ci raman in fluxul sangvin, in exces, ceea ce da un raspuns alarmant la orice tentativa de a introduce un plus de glucoza in corp.

Un pancreas obosit “cere dulce”, nevoia de gustul dulce releva nevoia de siguranta in viata, nevoia de confort emotional, personal, stabilitate emotionala, absenta (incetarea) conflictului.

Ati observat cum, atunci cand prevedeti ca veti primi o lovitura, va incordati instinctiv abdomenul? Ati observat cum, daca este sa fiti lovit, cea mai expusa si vulnerabila zona este abdomenul? Ati observat cum, atunci cand vreti sa ridicati o greutate, va incordati abdomenul?

Natura relatiilor interumane

Este oare de mirare ca, atunci cand - “loviturile”, “atacurile emotionale”, situatiile incerte sau “greutatile” - devin parte integranta din viata cotidiana, si nu vorbim neaparat in plan fizic, ci mental-emotional-energetic / social...ne incordam abdomenul? Incordarea frecventa sau constanta a abdomenului denota instinctul nostru de protectie fata de un atac exterior, sau fata de o situatie pe care nu o putem gestiona sau nu o dorim. Incordarea este opusa relaxarii, observatie de bun simt. Si este dovedit stiintific ca cele mai bune rezultate intr-o activitate se ating pe un fond de relaxare interioara si in niciun caz de stress si incordare.

La fel putem comenta si despre natura relatiilor interumane, caci cele mai frumoase si trainice relatii sunt acelea in care partenerii se simt relaxati, (pentru ca se simt intelesi, acceptati, sustinuti), spre diferenta de acelea in care domina incordarea (pretentii exagerate, lipsa de suport, proasta comunicare sau lipsa totala a comunicarii, orgolii care nu pot cadea la pace, santaj emotional sau de alta natura, amenintari).

Spatiul personal – Sine – crestere – implinire

Imi amintesc cum, in urma cu mai multi ani, eram la un fel de curs de meditatie si dezvoltare personala, si la un moment dat una dintre participante l-a intrebat pe facilitator “cum poate sa aduca mai mult spatiu in casa ei, pentru ca simte ca se sufoca...oricata ordine ar face, simte ca nu are loc sa respire, si ar vrea sa se mute intr-o casa mai mare”. Raspunsul facilitatorului a venit prompt printr-o sugestie de constientizare asupra a ceea ce semnifica “spatiul” pentru ea. Era oare vorba de locuinta propriu-zisa, de mobile sau obiecte (desi e benefic sa fie cat mai putina aglomeratie in spatiul tau de locuit, pentru ca energiile sa circule libere), sau poate e vorba de nevoia de spatiu intr-o relatie, sau cel mai probabil nevoia de a crea spatiul in ea insasi? Acel spatiu interior, in care sufletul sa se poata dezvolta, dincolo de orice comentarii, pareri, cereri sau sugestii ale celor din exterior...Spatiul pentru Sine.

Este atat de important sa ne acordam Timpul interior si Spatiul interior noua insine, indiferent de locul sau situatia in care suntem in vietile noastre, pentru a ne asculta nevoile Sufletului. Doar asa putem intelege sau simti mai repede ce cale este de urmat pentru noi, care este directia de dezvoltare si evolutie potrivita pentru noi, care sunt nevoile noastre de afectiune, de liniste, de joaca, de implinire, etc etc. Fara a tine cont de aceste nevoi sufletesti, ajungem sa ne pierdem in propria viata, ca intr-un spatiu strain, ajungem sa nu mai stim cine suntem, de ce suntem, incotro mergem, si mai ales de ce. A incerca mereu sa jonglam cu rolurile sociale, familiale si interumane in general – ajungem sa ne uitam esenta personala – conectarea cu natura divina din noi, aceea care ne sopteste atat de subtil ce meritam de fapt, unde ne-ar fi locul de fapt, si de multe ori chiar ce pasi ar trebui sa facem in directia potrivita...dar cine sta, in secolul vitezei, sa asculte vocea subtila a Sufletului?

A fi ceea ce ni se cere vs. ceea ce suntem

In astfel de situatii de uitare de sine, in care incercam prea mult sa fim ceva ce ni se cere versus ceea ce suntem, in care incercam prea mult sa facem pe plac fie unui partener posesiv, fie unui sef autoritar, fie unei relatii de dependenta emotionala, (fie ea personala sau sociala, sau chiar terapeutica) – orice aspect care vorbeste despre inabusirea valorilor personale si prabusirea spatiului personal, cand Sufletul este redus la tacere – Corpul preia misiunea si vocea sufletului, incepand sa manifeste afectiuni vizibile, deranjante. Pe cat de stringenta este problema pentru suflet, pe atat de deranjante sunt simptomele pentru corp. Clar? Simplu de inteles. Corpul nu actioneaza de capul lui, ci mai degraba de capul nostru, ca sa fac un joc de cuvinte, si rolul lui este de a ne servi cel mai bine interesele. Iar interesul nostru cel mai inalt este sa evoluam. Si daca ne-am blocat evolutia de dragul cuiva, sau din frica de propriul potential, sau din neincredere in viitor – vin simptomele corpului care sa ne provoace sa luam o decizie radicala, inainte de a fi prea tarziu pentru acest joc.

Pamant. Confort. Siguranta. Sustinere.

Dar haideti sa revenim cu picioarele pe “pamant”: Pancreasul si pofta de dulce. In primul rand, sa mentionam ca, din perspectiva Medicinei Traditionale Chineze, gustul dulce arata nevoia de “pamant” in organism. Elementul Pamant guverneaza Splina si Pancreasul, dar si Stomacul. Medicina traditionala chineza recomanda, in acest sens, de exemplu, batatele (cartofi, cartofi dulci), sau radacini dulci, cum ar fi morcovii, fructe dulci (banane, pere) legume dulci (dovleac, vinete etc), sau cerealele care aduc elementul Pamant in corp (in special graul, urmat de restul cerealelor, cum ar fi ovaz, mei, orez, porumb).

Observati ca nu am facut referire la dulciurile procesate, intrucat acestea aduc in corp o cantitate exagerata de principiu dulce, ceea ce “innebuneste” organele corelate, si mai ales pune automat creierul (principalul organ de simt) pe modul “dependenta”.

Organe si emotii corelate:

Sa le luam pe rand:

• Splina cere reconfortare prin dulce dupa un efort, fie ca vorbim despre un efort fizic, fie despre efortul psihic (anduranta in a suporta o situatie) – nevoia de a-mi regasi relaxarea in propriul spatiu. [Din observatiile mele, Splina cere in mod specific dulciurile concentrate, gen ciocolata, bomboane, siropuri, dulceturi]
• Pancreasul cere dulce atunci cand are nevoie de afectiune si siguranta emotionala; nevoia excesiva de dulce poate aparea de exemplu dupa o despartire, inaintea unui examen, in cursul pregatirii unor evenimente importante (doar cu titlu de exemplu) – nevoia de a primi afectiune care sa ma asigure ca totul va fi bine. [Din ce am observat eu, Pancreasul cere in mod specific cerealele dulci, fainoase, aluaturi si copturi, blat de pizza, prajituri pufoase]
• Stomacul cere dulce atunci cand este supus unor schimbari bruste si puternice, la elemente de stress care se aduna si “rod” individul; atunci cand exista situatii care ne consuma emotional si fizic, pentru ca “nu le putem digera” - nevoia de a evita conflictul de orice natura, nevoia de a fi “hranit” corespunzator. [Din observatiile mele, Stomacul cere alimentele balsamice, cum ar fi dovleacul copt, cartofii dulci, cartofii in general sub orice forma, morcov fiert...]

Cum e cu intolerantele? Pe cine/ce nu mai suport?

Dintr-o anumita perspectiva, ar parea ca intolerantele, sau reactiile alergice ale corpului, in special la glucide – reactii printre care se numara: intoleranta la gluten, reactiile alergice la dulciuri si zaharuri, diabetul, ca sa nu mergem mai departe la forme mai grave de afectare ale organelor direct vizate – sunt aproape ireale. Ireal de...ciudate ca manifestare. Iar in acest punct, toate elementele discutate mai sus converg intr-o concluzie comuna:

Nevoia de Spatiu Personal, respectarea granitelor personale sanatoase si neinvadarea spatiului intim, alaturi de sentimentul ca primim suficienta afectiune, ca suntem iubiti si sustinuti in mod neconditionat, si asigurarea zonei de confort a propriilor actiuni si ganduri, dincolo de orice judecati exterioare, asigurarea stabilitatii si a “plasei de siguranta” atat material cat si emotional – toate acestea alcatuiesc un deziderat pentru un spatiu vital optim in viata fiecaruia, un spatiu optim pentru crestere si dezvoltare personala, pentru manifestarea plenara a calitatilor native, pentru manifestarea noastra plenara ca Om.

Intolerantele cu manifestare cutanata (adica reactii care apar la nivelul pielii) reprezinta semnale de alarma in ce priveste incalcarea teritoriului personal, intruziuni in spatiul personal (fie el mental sau fizic), existenta unor “paraziti” energetici in campul nostru, care ne “mananca” la propriu resursele energetice vitale, ceea ce noi resimtim in plan fizic ca o “mancarime” pe piele. Viata se manifesta simbolic, nu-i asa? Interesant principiu...

Intoleranta cutanata la un principiu dulce (cum este de exemplu intoleranta la gluten), denota faptul ca am tolerat deja prea mult o persoana, situatie, entitate etc in campul sau in viata noastra, iar asta ne consuma resursele personale. Este acea intruziune care “nu ne lasa sa ne bucuram de dulceata vietii”..., poate pentru ca aduce un surplus de energie toxica in campul nostru, poate pentru ca ne invadeaza gandurile sau spatiul...

In cazul intolerantelor cu manifestare cutanata, este vorba in general despre o frustrare/furie reprimata, pe care de multe ori nu ne-o recunoastem nici macar fata de noi insine, iar aceasta “tinere sub capac” a furiei face sa ne iasa literalmente “prin toti porii”...

Alergiile denota faptul ca am ajuns “sa nu mai suportam” un anumit stimulent, o anumita persoana, situatie, simtim ca ne afecteaza siguranta, ne provoaca o suferinta gratuita pe care de fapt n-ar trebui sa fim nevoiti sa o suportam. Alergia este o forma de a ascunde sau de a interioriza o suferinta provocata de un aspect exterior, care ne afecteaza siguranta/confortul emotional/spatiul de iubire (sau chiar iubirea/stima de sine). Daca ar fi sa ne recunoastem fata de noi insine aceasta suferinta, ar fi mult prea dureros din punct de vedere emotional, sau daca ar fi sa o suportam pe fizic, ar fi o durere mult prea mare de suportat pe un organ, asa ca tendinta instinctiva este sa o ascundem. Insa, din nou, ea ne iese “prin piele” de cele mai multe ori, fortandu-ne chiar sa ne retragem din viata sociala sau din anumite activitati care ne plac foarte mult, tocmai pentru a sublinia nota de suferinta pe care ne-o aduce, “nu ne lasa sa ne bucuram”.

La baza de data aceasta poate fi supararea, tristetea reprimata. Iar alergiile de multe ori se manifesta la nivelul plamanilor (Medicina Traditionala Chineza arata ca Plamanul este organul afectat direct de tristete si suferinta, iar o suferinta a plamanului interiorizata va iesi, mai devreme sau mai tarziu, prin piele, pielea fiind al doilea organ de respiratie al corpului).

Diabetul pe de alta parte are a face de multe ori cu lipsa de sustinere. Fac eforturi si pana cand?/pentru cine?/nu mai pot duce acest efort de unul singur. Incerc sa-i “hranesc” si sa-i sustin pe toti, dar nimeni nu ma sustine pe mine. Sunt un individ sensibil, dar nevoile emotionale, departe de a fi indeplinite, sunt nevoit sa le inlocuiesc cu un regim “militar” in viata mea, sunt nevoit sa fac fata presiunilor, reprimandu-mi sensibilitatea, aratand ca pot fi puternic, desi nu-mi doresc asta. Ajung sa-mi doresc “sa iau o vacanta de la viata”, si fix asta este ce aduce diabetul: o moarte sigura si foarte lenta, decorata cu multa suferinta tacita pe parcurs, prin imposibilitatea de a ma bucura de “dulceata si frumusetea vietii”. Nimeni nu mi-a vazut frumusetea mea interioara si sensibilitatea mea, a sufletului meu, asa ca, pentru a arata lumii cat de suparat sunt, eu imi reprim capacitatea de a vedea si trai frumusetea vietii, facand eforturi de a face fata cerintelor si presiunilor. “Nu am dreptul sa ma bucur de dulceata vietii”.

Posibile remedii

In lumina celor enuntate mai sus, voi face acum un apel la inteligenta, intuitia si intelegerea dumneavoastra. Putem concluziona, fara a fi prea departe de adevar, ca, orice simptom tip intoleranta (in speta la gluten) sau la produse dulci in general, este de fapt o intoleranta la un nivel ridicat de glucide din sange, la modul general. Vorbim de fapt despre un indice glicemic crescut. La aceasta concluzie am ajuns prin experienta personala. As spune, prin reactii personale exagerate nu doar la continutul de gluten, ci si la orice alt aliment cu indice glicemic ridicat.

Ce inseamna asta? Inseamna ca o reactie de tip intoleranta, alergie sau crestere alarmanta a glicemiei poate fi inregistrata si in lipsa consumului de gluten sau de zahar propriu-zis. Reactiile acestea se pot inregistra si de la consumul de alimente naturale, neprocesate, dar cu continut ridicat in “zaharuri”, fie ele si naturale (cum ar fi fructoza de exemplu). Concret, am inregistrat reactii de tip alergie/intoleranta si la indulcitori naturali (precum sirop de agave, inulina, eritritol) sau la cereale fara gluten (precum orez, mei, porumb).

Ce am dedus din aceste reactii (ce-i drept nu la fel de puternice ca la alimentele cu gluten sau la cele cu zahar) a fost ca pur si simplu organismul meu ma avertizeaza ca nivelul glucozei din sange este prea mare, si nicio alta sursa exterioara nu mai este bine primita. Ma simt ok insa consumand fructe naturale, chiar si doua mese pe zi exclusiv din fructe crude, insa in aceste conditii organismul nici nu mai cere si nici nu mai primeste alte surse de zaharuri.

Curios este ca singurul indulcitor natural la care nu am facut reactii de intoleranta a fost mierea. Desi mierea este considerata un produs non-vegan, si sunt de acord ca nu ar trebui sa exploatam albinele, la fel cum nu ar trebui sa exploatam nici vacile sau alte creaturi, si desi mi se pare mult prea puternic gustul ei si nici corpul meu nu o mai cere de vreo doi ani incoace, in cazuri izolate totusi (o data, de doua ori pe an) mai apelez la miere ca indulcitor. Si, desi ma asteptam la aceeasi reactie din partea organsmului ca la oricare din ceilalti indulcitori naturali folositi pana acum, am remarcat ca nimic nu se intampla, si deci toleranta era ok.

Raspunsul consta in continutul de enzime al mierii, care faciliteaza absorbtia si descompunerea zaharurilor continute in miere (aceeasi explicatie pentru care mierea este un indulcitor permis si in dieta diabeticilor, si preferabil chiar indulcitorilor sintetici de tipul zaharinei).

Ca discutie separata voi mentiona doar in treacat ca indulcitorii sintetici (de genul zaharina, maltodextrina, etc), desi se considera ca nu au indice glicemic (adica nu starnesc reactia organismului la fel ca zaharurile naturale) au totusi capacitatea de a inhiba anumite procese de metabolism, putand duce la o accentuata retentie hidrica si perturbarea anumitor procese metabolice (corpul le inregistreaza ca pe niste toxine pe care nu le poate elimina si mentine sistemul limfatic activat la cote de alerta).

De asemenea, desi singura solutie functionala pe care am gasit-o pana acum la simptomele de intoleranta sau alergie este scoaterea din meniu a acelor alimente care provoaca reactiile, (in retetele mele dulci incerc pe cat posibil sa inlocuiesc zaharul cu indulcitori naturali, iar indulcitorii naturali pe cat posibil cu fructe natural dulci, precum curmale sau stafide), in caz de lipsa de alternative, sau cand alimentul cu potential alergen a fost deja ingerat, am descoperit ca functioneaza:

• lamaia (consumul unei limonade, chiar si indulcite, sau a apei cu lamaie, sau a sucului de lamaie ca atare diminueaza reactia de tip intoleranta, practic ajutand ficatul sa proceseze “toxina” inregistrata); alternativ, acelasi efect este dat si de aportul unei cantitati insemnate de vitamina C naturala (de ex. 1000-3000 mg vit C din surse naturale);
• otetul natural (consumul a 2-4 linguri de otet de mere (eventual diluat in putina apa), ca solutie de urgenta in fata simptomelor alergice si chiar a unui edem glotic prevazut a se instala rapid; explicatia consta in capacitatea otetului de a stimula focul digestiv in asemenea masura incat sa anuleze “toxinele”. In caz de alergie cronica va sugerez insa sa apelati la un cadru specializat pentru un tratament adecvat);
• calciul (aportul a 1000-2000 mg calciu natural in cazul situatiilor de intoleranta sau alergie poate calma intr-o oarecare masura reactia violenta a organismului, restabilind o anumita functionalitate a metabolismului si o oarecare stare de calm);
• alti adjuvanti in prevenirea si ameliorarea simptomatologiilor tip intoleranta sau alergie sunt acele plante care curata si intaresc functia hepato-biliara ( de exemplu: schinduf, schizandra, armurariu, aloe ferox, pelin, oregano etc).   

In afara de urarea de "Multa sanatate!", va invit si sa meditati la acele sectoare din viata dumneavoastra in care nu mai reusiti sau nu va mai permiteti sa va bucurati cu adevarat de dulceata vietii, si sa luati atitudine in privinta asta!