TORT CU CREMA DE AFINE SI TOPPING DE CAISE

Nu stiam ce va iesi, dar a iesit ...spirala aurie a vietii, pe un fond violet intens care sa trezeasca Chakra Coroana :))

Ca deh, afinele cica hranesc neuronii, ca sa nu mai vorbim despre cat de bine curata si vitaminizeaza intregul organism. (Pentru mai multe retete simple cu afine, click aici si aici ).

Iar crema de caise folosita ca topping este pura fantezie...usor acrisoara si gata sa ne trezeasca simturile cu nuanta ei intens portocalie (ma face sa ma gandesc la culoarea robei calugarilor buddhisti...dar oare calugarii buddhisti mananca asemenea bunatati?!?)

Aveam in frigider restul de pulpa de la laptele vegetal  facut cu o zi in urma, constand in fibra de migdale si de cocos, pe care stiam clar ca vreau sa o folosesc in blatul unui tort vegan, dar reteta completa inca nu se infiripase in minte.

(Curios cum, pe vremea cand mancam de toate, nu preparam torturi, decat poate extrem de rar, asa...de ziua mea, o data pe an, insa de cand cu regimul vegan, a face un tort sanatos mi se pare una dintre cele mai bune metode de a ma distra in bucatarie, stiind sigur ca o a mai fac si alti oameni fericiti. Mai ales ca, pe vremea asta torida, nu sunt nevoita sa aprind cuptorul, ci mai degraba sa deschid frigiderul :P .)

Sa trecem la detaliile tehnice, zic:

Pentru BLAT am folosit, deci:

• o cana plina de pulpa de migdale si cocos (alternativ puteti folosi faina de migdale uscata sau fulgi de cocos uscati),
• am adaugat aproximativ 3 linguri de stafide, inmuiate vreo ora inainte,
• inca vreo 2-3 linguri de indulcitor natural (eu am avut la dispozitie de data aceasta eritritol (2 linguri) si inulina din cicoare (1 lingura), dar puteti folosi orice aveti la indemana;
• si ulei de cocos bio, topit (era deja lichid, la temperatura camerei) – cam jumatate sau 2/3 de cana.

Compozitia pentru blat, intinsa in forma, gata de dat la rece.

Pe fundul tavii am pus hartie de copt, pentru a-mi usura extragerea ulterioara.

Date tehnice: am pus amestecul de migdale si cocos intr-un castron mare. Stafidele inmuiate si uleiul de cocos topit le-am mixat in blender pana ce n-a mai ramas nicio stafida intreaga. Rolul stafidelor este de a indulci si de a lega un pic blatul, iar al uleiului de cocos – in afara de aroma deosebita – de a inchega blatul, o data pus la frigider.

Am amestecat totul in castron, si indulcitorii, iar amestecul l-am presat intr-o tava cu diametrul de 21 cm, cat mai uniform, si l-am dat la rece.

Intre timp am pregatit compozitia pentru CREMA DE AFINE:

• ½ cana afine proaspete (puteti folosi, alternativ, si alte fructe colorate, preferabil scurse bine de zeama);
• ½ cana ulei de cocos bio, topit la temperatura camerei;
• 2-3 linguri fulgi de cocos uscati, pentru mai multa consistenta si textura;
• aproximativ 7-10 linguri caju crud (merge chiar si neinmuiat in prealabil), care va conferi o baza grasa si bogata cremei noastre, pe langa gustul apropiat de al smantanii dulci;
• indulcitor dupa preferinte aprox. 2-3 linguri;

Crema de afine, intr-o superba culoare extraterestra :))

(Plina de resveratrol adica :p )

Procedura: se pun toate in blender si se mixeaza pana iese o compozitie uniforma si cremoasa, fara bucati intregi. Culoarea exceptionala a afinelor da o nota absolut ireala acestui preparat, pe langa gustul fascinant, fin, dulce-acrisor.

Am scos apoi blatul din frigider, care intre timp s-a intarit, si am intins deasupra uniform aceasta crema. (i-am faut niste poze in stadiul asta, nu m-am putut abtine).

[Inainte de a spala blenderul de violetul afinelor, se linge bine fiecare strop de crema ramas, e o compozitie prea pretioasa pentru a fi aruncata! :) ]

In continuare se da iarasi la rece, de data asta chiar mai mult, minim jumatate de ora, pana se intareste un pic crema noastra.

Intre timp ne ocupam de stratul final, pe care il vizualizam a fi portocaliu intens, si il simteam a fi acrisor, insa nu aveam habar inca ce forma va lua. Mi-am zis ca e atat de spectaculos stratul de crema de afine, incat ar fi pacat sa-l acopar in intregime cu o alta crema, asa ca am optat pentru modelul din imagini...

Deci, pentru TOPPING am folosit:

• vreo 5-6 caise, dulci-acrisoare, (le-am pastrat cu tot cu coaja);
• 1 lingura amidon alimentar (alternativ il puteti inlocui cu agar daca doriti, cam o lingurita cu varf);
• 1-2 linguri zeama de lamaie, pentru a pastra culoarea curata si intensa a cremei, dar si pentru gustul acrisor stimulant;
• optional: maxim o lingura de indulcitor, sau deloc, cum va place (eu am adaugat o lingura de pulbere de lucuma, dar nu s-a simtit efectul in gustul final);
• apa doar cat sa cuprinda compozitia, cam ½ de cana.

Tehnica de preparare:

Caisele se taie maruntel, cu tot cu coaja (fara sambure desigur), si se mixeaza bine cu restul ingredientelor in blender, pana se formeaza o pasta fina. Din pacate pentru inchegarea amidonului a trebuit sa pun amestecul pe foc, dar n-a durat decat vreo 5 minute pana intregul amestec a capatat textura de jeleu. Daca doriti, puteti renunta la amidon, eventual puteti orna tortul simplu, cu felii de caise aranjate estetic.

Rezultatul final, dupa ce a stat la frigider inca vreo ora.

Crema rezultata am pus-o intr-un posh autohton (adica intr-o punga, careia i-am taiat un colt, si prin care am “stors” compozitia in forma dorita), iar rezultatul il vedeti in poze.

La final am ornat cu inca cateva afine ramase, pentru ca deh, ii lipsea “afina de pe tort”...

Per total, blatul are un gust aproximativ neutru, mai degraba sustine prin textura restul straturilor; crema de afine este deosebit de fina, ca o simfonie de catifea pentru simturi; iar toppingul acrisor de caise parca te trezeste la realitate si te face sa ceri inca o felie :)

O combinatie intr-adevar surprinzatoare pentru papilele gustative, dar dealtfel foarte satioasa, datorita continutului mare de fibre, dar si de grasimi naturale sanatoase din uleiul de cocos nerafinat.

Este sigur si pentru a-l servi copiilor, fara riscuri de a-i agita, dar desigur si adultilor, pentru ca e o varianta de dulce care nu ingrasa (decat in exces, hihi) si nici nu ridica indicele glicemic precum alte preparate clasice din comert.