BAUTURA MAGICA DE CATINA

De ce magica? Pentru ca e nu doar buna la gust, dar e si teribil de vindecatoare! Cu o mare cantitate de vitamina C, protector si intaritor al sistemului imunitar si sustinator al functiei ficatului, bautura este potrivita nu doar pentru placerea gustului, ci si pentru sustinerea sanatatii.

Pe langa actiunea imuno-stimulatoare a catinei, se adauga continutul bogat in calciu al migdalelor din laptele de migdale si aroma deosebita si usoara a cocosului (vezi aici reteta de lapte vegetal facut in casa).

La acestea, am mai adaugat un strop de ghimbir proaspat si un varf de cutit de cardamom, pentru a reconforta orice problema gastrica.

Aveti nevoie de:

• o cana fructe de catina, pe care le pasam bine in blender impreuna cu o cana de apa, apoi strecuram printr-o sita deasa cojile si samburii, pastrand lichidul galben-auriu;
• 2 cani lapte de migdale cu cocos;
• ½ lingurita ghimbir proaspat ras (sau pulbere de ghimbir uscat);
• un varf de cutit de pulbere de cardamom;
• optional 1 lingura de indulcitor natural dupa gust.

Se amesteca si se consuma repede si cu placere! Bautura are un puternic efect imuno-stimulant protector asupra metabolismului, recomand sa fie consumata pe stomacul gol sau ca gustare intre mese, pentru a absorbi maximul de beneficii.

NE PLACE LAPTICUL! (reteta simpla de lapte vegetal facut acasa)

Am avut intotdeauna o usoara intoleranta la lactoza, si niciodata nu am fost un bautor de lapte de vaca din placere. Cumva, nu m-am putut niciodata obisnui cu gustul si mirosul, si nici cu continutul de grasime al laptelui animal. Mai degraba din placere decat de nevoie am descoperit laptele vegetal, de diverse sortimente, si bineinteles cel mai usor mi-a fost sa-l achizitionez de la magazin, gata facut, gata de servit.

Treptat insa, laptele vegetal de la magazin nu m-a mai satisfacut. Am inceput sa evit marcile comerciale, pe motiv de conservanti, indulcitori, excipienti pentru omogenizarea lichidului etc. Am inceput asadar sa-mi fac singura acasa laptele vegetal, mult mai sanatos.

Reteta pe care o scriu aici este, cum s-ar spune, universala, adica puteti folosi migdale, caju, nuci sau alune, seminte de orice fel care va plac. Mie imi place laptele mai consistent, astfel incat sa nu-i simt gustul apos. Daca insa vi se pare ca iese prea gras, il puteti fie dilua cu mai multa apa, sau puteti imputina cantitatea de seminte folosite.

Asadar, pentru aproximativ un litru de lapte vegetal, veti avea nevoie de:

• o cana de migdale/fulgi de cocos/alune etc..., pe care sa le puneti la inmuiat cu aproximativ 8 ore inainte. In cazul fulgilor de cocos, este suficient chiar si vreo 2 ore sa-i lasati, si apa in care s-au inmuiat o puteti folosi cu totul; in cazul migdalelor sau altor nuci si seminte, sugerez sa aruncati apa in care au stat la inmuiat;
• cateva curmale dulci, fara samburi, cam 4-5 pentru gustul meu, care vor da o nuanta usor dulceag-aromata lichidului; acestea este bine sa le inmuiati cam 2 ore inainte de prepararea laptelui, doar pentru a li se fragezi pulpa;
• aproximativ un litru de apa, preferabil plata sau filtrata.

Toate ingredientele de mai sus se arunca in blender si se mixeaza la turatie mare pana ce devine un lichid onctuos omogen. Eventual puteti incepe cu mai putina apa (de exemplu o cana de migdale si o cana de apa), adaugand pe parcurs restul de apa pana la omogenizarea completa.

Fiindca blenderul meu are putere mica si are deja lamele cam tocite, il las sa mixeze la turatie maxima cam 4-5 minute. Daca blenderul dvs este mai performant, s-ar putea sa fie suficient 1-2 minute.

In continuare veti avea nevoie sa strecurati amestecul, sa alegeti pulpa de lichid. Pentru asta eu folosesc o sita de plastic foarte deasa, prin care pasez cu lingura pana se scurge tot lichidul, iar pulpa o dau deoparte. Puteti folosi de asemenea o panza curata si deasa, sau un tifon pus in mai multe straturi (sau acele “pungi pentru lapte” pe care le puteti procura de la unele magazine naturiste, respectiv pungi din panza foarte deasa, special pentru scurs astfel de amestecuri).

Laptele il treceti intr-o sticla si il pastrati la frigider in medie cam doua zile (fiind complet natural, fara conservanti, nu va rezista prea mult, chiar si la rece, de aceea eu imi fac laptele in cantitati atat cat stiu ca o sa folosesc in maxim 2 zile). Pulpa scursa foarte bine se poate refolosi pentru blaturi de pajituri vegane (cum ar fi Tortul cu crema de afine si topping de caise), branzica vegana sau alte preparate dupa gustul dvs.

Reteta mea preferata este cea de lapte din migdale cu cocos, avand atat sursa de calciu atat de pretioasa din migdale, si esenta “yang”, cat si aroma deosebita a cocosului si textura onctuoasa.

Milkshake de capsuni cu banane

Acest amestec il folosesc pentru “milkshake-uri” sau “smoothie-uri” din fructe, cum ar fi cel cu afine (aici), sau capsuni si zmeura (aici), sau milkshake de pepene galben , sau bautura magica din catina , sau un milkshake de caju, capsuni si zmeura , sau un milkshake de capsuni cu banane , ori un milkshake de chia cu afine sau coacaze pentru un mic-dejun sanatos, ori un milkshake de cocos cu visine , ori un milkshake de visine cu afine  pentru o sanatate de fier...sau va puteti juca cu un milkshake de zmeura pentru copilasi, pofticiosi...sau iepurasi :)) o sursa simpla atat de minerale, cat si de vitamine, in cel mai gustos mod.  Il puteti de asemenea combina cu cacao sau pudra de roscove,  unt de arahide (precum in Milkshake-ul Nocciola ), indulcitor natural cum ar fi siropul de artar de exemplu, vanilie, sau alte versiuni de gust.

Milkshake Nocciola

CALEA MEA CATRE SPIRITUL VEGAN (poveste adevarata despre veganism, intolerante, purificare, evolutie)

Sunt 10 ani de cand corpul meu nu a mai cerut carne in meniu, si de cand Sufletul meu mi-a aratat ca daca vreau sa ma deschid cu adevarat catre Pamant, este nevoie sa il protejez, si nu sa il distrug. Inceputurile mele de vegetarian au fost simple, nu am cautat asta, nu am prevazut asta, ci s-a intamplat pur si simplu, in urma unui vis lucid, in care ghizii mei spirituali mi-au deschis chakra inimii. Atunci am inteles – ca pana in acel moment fusesem orbita de inconstienta si nepasare. Si de cate ori, de atunci incoace, am mai avut inca aceasta constientizare!

Am inteles in timp ca nevoile Sufletului sunt cele pe care le negam/ignoram cel mai des, insa Corpul nostru este acel mecanism minunat care va fi intotdeauna cel mai fin translator al nevoilor sufletesti. Corpul meu imi cere anumite lucruri, sau alteori refuza anumite lucruri, iar alteori vrea pur si simplu sa nu mai fie agresat inutil.

Dupa visul cu pricina, am hotarat si declarat ca nu voi mai ucide – sau contribui la uciderea – niciunui animal (nu ca as fi sucit eu vreodata cu mana mea gatul vreuei gaini sau alte lighioane, insa si cumpararea unui salam cam tot la asta se reduce). A urmat o perioada simpla si frumoasa, in care am descoperit arome noi, legume pe care le ignorasem inainte, mirodenii imbietoare – o multime de retete noi, improvizate si testate dintr-un instinct de creativitate si din pura placere a gustului. Am descoperit ca nu mori de foame fara carne, si nici nu te plictisesti. Partea si mai buna a fost ca am slabit vreo 4-5 kg in aproximativ doua luni, doar prin eliminarea carnii (si implicit a tuturor preparatelor pe baza de carne), in rest fara a tine niciun regim deosebit si continuandu-mi viata de zi cu zi. Ca “efect secundar”, s-au mai diminuat sau chiar au disparut anumite simptome care ma deranjau inainte, anumite dereglari hormonale, ceva sensibilitati ale ficatului, usoare probleme circulatorii. Toate bune si frumoase.

Am ramas asadar, ovo-lacto-vegetarian, si bucatar pasionat de gusturile exotice, rafinate, mereu in cautare de arome noi, tentante, si de intreaga simfonie de culori si arome pe care natura o poate oferi. Am ramas insa tributara o lunga perioada lactatelor, oualor, si continuam sa consum paine, zahar (dulciuri de orice fel, ciocolata sa fie!), diverse produse fainoase, precum si cafea si...tutun (ca deh, nu omoram niciun animal pentru tigarile mele, chipurile eram o vegetariana etica si sanatoasa).

Dincolo de placerea gustului caruia ii suntem cu totii sclavi, datorita meseriei mele eram mereu atenta la ceea ce mancam, fiindca, dupa cum am spus mai sus, corpul imi traducea nevoile sufletului. Ca terapeut holistic, si vajnic lucrator cu energia si lumina, eram nevoita sa tin adesea perioade de purificare, posturi mai lungi, astfel incat vibratia mea sa fie mereu la cote cat mai inalte. Insa, periodic aveam nevoie si de ceva “greu”, care sa ma “coboare”, sa ma tina un pic cu picioarele pe pamant. Solutia cea mai la indemana era fie o mancare care sa contina oua (din punctul meu de vedere, ouale au cea mai apropiata vibratie de cea a carnii in sine, si erau un substitut perfect in caz de nevoie, cand simteam ca ma “urc” in sfere in care nu mai aveam tangenta cu realitatea fizica), fie o bucata concentrata de ciocolata (nu exista ciocolata prea dulce sau prea concentrata pentru mine!), fie, inca mai simpla de atat, o tigara, ba poate chiar doua, daca pacientul fusese prea incarcat.

Mi se intampla si acum, ca o dovada a celor scrise mai sus, ca atunci cand stau in preajma unor oameni foarte incarcati, plini de ganduri negative sau triste, sau care la randul lor lucreaza cu foarte multi oameni, sa simt pofta de cate o mancare mai grea. Dar pentru orice invat exista si dezvat.

Cand Sufletul vrea, Corpul cere. Dupa unele aparente, ma complacusem prea multi ani intr-o stare “intre”, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Credeam ca evoluez si ma dezvolt, insa de la un punct parca stagnarea ma sufoca. Din nou, divinitatea a gasit de cuviinta sa ma scoata din mocirla prin purificarea structurilor fizice. In traducere libera, degeaba meditezi, te rogi si faci toate cele ce crezi tu ca-ti ridica vibratia (si chiar ti-o ridica!), cata vreme in corpul fizic inca esti plin de toxine si de materii grosiere, care astfel iti tin si evolutia sufletului pe loc.

Zis si facut, intr-un moment in care ma confruntam cu o stagnare acuta si niste greutati in viata personala, m-am hotarat sa incerc celebra dieta Oshawa, pe care o ocolisem foarte multa vreme. Aceasta dieta este extrem de simpla (dar nu usoara!), consta in consumarea strict a doar 4 feluri de cereale (grau, orez, mei si hrisca), timp de 10 zile, fara niciun alt adaos. Despre acest regim puteti gasi bibliografie foarte multa pe internet, asa ca nu voi intra in detalii. Mentionez doar ca, fiind un regim alimentar deosebit de anost din punctul de vedere al gustului, mintea trece in modulul “stand-by”, nemaifiind zgandarita de stimulii de gust. Iar ca efect, se percepe o gandire mult mai clara, mai corecta si coerenta, claritate mentala, si chiar luciditate in vise. Natura “Yang” a acestor cereale declanseaza de asemenea procese reparatorii si recuperatorii in organism, curatari intense, vindecari ale organelor afectate. Dincolo de a face reclama acestui regim, va sfatuiesc sa va documentati foarte bine inainte de a-l incepe, daca simtiti ca este pentru voi.

Ce a urmat insa dupa acest regim (care interzicea si cafeaua, si evident si fumatul, insa vreo 2 tigari pe zi tot mai trageam, ca nu puteam fara) a fost o curatare inca mai profunda decat ma asteptam: la vreo 3 zile dupa ce terminasem dieta si revenisem la viata normala, pur si simplu mergand pe strada, am intrat fara sa vreau in norul de fum al cuiva care mergea cu o tigara aprinsa in mana, si spontan mi s-a facut rau, foarte rau, nu stiam unde sa fug, ca parca toata strada mirosea a fum de tigara.

In capul meu s-a pus repede intrebarea: “Cine-i seful?” Eu controlez fumatul sau fumatul pe mine? Am uitat sa mentionez ca dieta cu cereale yang creste nivelul de vointa, asa ca brusc, ca niciodata pana atunci, mi-am adunat toata vointa disponibila si am decis ca eu sunt singura care-mi conduc viata. Zis si facut, n-a durat decat 3 zile sa ma las de fumat, motivatia fiind acum foarte puternica. De cate ori imi venea pofta de cate o tigara, incepeam sa spun in gand “Tatal Nostru”, si prima oara a mers doar jumatate de tigara, apoi doar vreo 2 fumuri, apoi n-a mai mers deloc, pentru ca...preferam sa aduc in corpul meu Lumina, si nu viciu.

Cu cafeaua a fost mult mai simplu de atat, nici macar nu am simtit nevoia sa o inlocuiesc cu ceai sau altceva. Am constientizat ca, dincolo de placerea gustului, era ceva de natura Yin (adica imi scadea nivelul endogen de energie, precum si de vointa!), care imi “manca” calciul din corp, si pe deasupra intretinea diverse infectii recurente. Nu de putine ori avusesem in trecut puseuri de tensiune, spontan, dupa ce consumam cafea, chiar si foarte diluata, sau chiar prajituri care contineau cafea. Asadar am hotarat rapid ca mai bine pentru mine este sa renunt complet si definitiv, fara derogari. (Am incercat de doua ori “sa-mi fur caciula”, comandand cate o cafea decofeinizata, insa am avut niste dureri de cap crunte de la aceea, asa ca am renuntat definitiv la orice fel de cafea). Si ca sa nu-mi intretin placerea gustului, o buna perioada am evitat inclusiv inlocuitorii de cafea de tip Inka, Orzo...

Am inlocuit insa vechiul obicei cu o cantitatea cat mai mare de apa imediat dupa trezire. Daaa, recunosc, dorm cu sticla langa pat! Sticla de apa, bineinteles, si indata ce deschid ochii, incep sa beau, nu pentru ca mi-ar fi neaparat sete, ci pentru ca intregul organism se trezeste, fiecare celula “se spala pe ochi” cu apa matinala, si senzatia de inviorare din interior este cu mult mai placuta decat aceea data de cafea.

Bun, pana aici a fost simplu. Chiar neasteptat de simplu. Acuma, o voce interioara (dar ce, voi nu auziti voci?!?!) imi tot spunea ca ar trebui sa devin vegan. Nu ca n-ar fi fost un lucru de bun simt pe traseul meu, dar...Doamne, cum sa renunt la inghetata? Si clatitele alea cu ciocolata? Sau macar o pizza cu multa mozzarela din cand in cand?? Am tarait-o asa, cu multe incercari nereusite, timp de cateva luni, mai exact de prin mai pana in noiembrie. Aveam perioade mai “curate”, in care reuseam sa consum doar hrana vegetala (preponderent gatita si asezonata bine cu condimente si mirodenii, pentru ca deh, creierul face dependente de gust), si perioade mai slabe din punct de vedere energetic, cand simteam nevoia sa ma “intaresc” cu o omleta...o prajitura cu smantana...ceva ciocolata cu zahar...etc...stiti si voi cum e.

Tot in perioada asta de tatonari semi-vegane am inceput spontan sa manifest un simptom ciudat: imi apareau pe piele niste blande, ca niste piscaturi de tantar, care ma mancau groaznic. Prima oara mi s-a intamplat intr-o seara de august, stand afara pe iarba la racoare, insa dupa ce mancasem (doar) 3 inghetate la rand impreuna cu o prietena. Daca pe moment am crezut ca ma piscase ceva, mai tarziu am constatat ca aceasta reactie o aveam ori de cate ori in alimentatia mea erau fie gluten (fainoase), fie zahar (sau indulcitori artificiali), fie ceva chimicale pe care nu stiam sa le reperez, dar le banuiam.

Am observat ca ma calma un pic daca beam o limonada sau apa cu lamaie, insa pastilele anti-alergice aveau un efect foarte redus, aproape insesizabil. In acest conditii, m-am vazut nevoita sa renunt in primul rand la gluten...amintindu-mi ca toata viata de fapt avusesem reactii ciudate la consumul de aluaturi, paste, si in general orice fel de fainoase in exces. Reactia clasica la mine era ca ma umpleam de un fel de cosuri, peste tot pe corp, (fata, maini, picioare, umeri, etc). Radeam inainte ca reactionez mai bine la o ciocolata decat la o felie de paine. Pana la un punct era adevarat. Glutenul (adica in principal faina de grau, dar si secara) imi blocau inclusiv metabolismul, intrand intr-o faza de staza (retentie hidrica) careia nu reuseam sa-i gasesc cauza. Am mai constatat ca o data ce am consumat un produs cu gluten, simptomele de tip alergic raman active intre 2 si 4 zile, ceea ce inseamna ca alergenul este inca prezent in corp, chiar daca alimentul propriu-zis a fost eliminat.

O reactie similara am constatat la anumite tipuri de zahar (nu stiu prin ce ar fi diferite, ma gandesc poate ca difera doar chimicalele cu care sunt tratate, rafinate, albite...): mancarimi, retentie, si mai ciudat de atat, dureri de vene! (Am descoperit asta in urma unui Revelion frumos, la care avusesem trei torturi, bineinteles cu zahar, un sortiment ciudat de zahar (marca binecunoscuta si prezenta in toate magazinele) care parca nici nu se dizolva complet in creme. Aveam senzatia efectiv ca granulele de zahar imi zgarie venele, mancam tort si ma dureau picioarele, si simteam presiuni si senzatii ciudate si in zona cardiaca).

Urmatorul pas rebel a fost o perioada de aproximativ doua luni “tampon”, adica decembrie si ianuarie, in care am facut tot posibilul sa gasesc fainuri fara gluten ca inlocuitor pentru faina alba de grau, sa gasesc inlocuitori pentru gustul de branza, desigur inlocuitori pentru lapte, si bineinteles un substitut natural pentru zaharul care ma omora.

Desi este la moda faina “universala” fara gluten (a carei marca nu o precizez), am preferat sa imi prepar singura faina in functie de necesitatile de moment. Pur si simplu pentru ca am vrut sa consum cea mai curata varianta posibil, fara adaosuri si afanatori, fara chestii care contin “mono-”, “di-”, “tri-”, excipienti pentru pufosirea aluatului, etc etc etc. Asadar faina mea difera de la caz la caz, pentru o prajitura voi folosi o anumita materie prima (poate fi de exemplu faina de migdale, sau faina de orez, sau de cocos), pe cand pentru preparate aperitiv pot folosi de exemplu o faina de naut, mei, hrisca etc. In atentia celor care se mai confrunta cu intoleranta la gluten sau alergii alimentare, va supun atentiei urmatorul detaliu: nu doar glutenul provoaca alergii!

Exista alimente care declanseaza reactii similare (alergii sau inflamatii), alimente de tip alergen secundar, dar care intretin o stare inflamatorie continua in corp. Printre acestea mentionez ca alergeni principali: glutenul (in special grau si secara), porumbul, soia (despre care merita dezbatut intr-un articol separat pe larg), lactatele (intoleranta la lactoza, chiar si nediagnosticata). Alergeni secundari pot fi: nucile si semintele de orice fel, drojdia de panificatie (!!!), clasa solanaceelor (care cuprinde rosiile, vinetele, ardeii), clasa citricelor, precum si fructoza si pectina (care inhiba anumite reactii normale hormonale).

La cele de mai sus, care sunt totusi naturale, se adauga desigur chimicalele de tip pesticide, ierbicide, hormoni de crestere, antibiotice (chiar si la plante), si o gramada de substante pe care nici nu stiu sa le etalonez, insa la care, evident, corpul nostru are o reactie de respingere absolut violenta, pentru ca sunt substante straine, non-digerabile, nebenefice, astfel incat corpul nostru intra in alerta, in panica, ajungand sa se atace chiar pe sine, nemaistiind cu ce sau cu cine lupta.

Vrand-nevrand, am ajuns sa ma feresc de cam toate categoriile de mai sus, in incercarea de a-mi usura sarcina corpului, de a-mi regla metabolismul si regimul hormonal.

~ Sfarsitul primei parti ~

~ in Partea a doua  veti citi despre: povestea glutenului (surse, efecte), pesticide si alti alergeni, soia si efectul ei estrogenic, purificarea sistemului limfatic ~

MINI "FRITTATAS" CU LEGUME (Briose vegane aperitiv)

Va provoc la o reteta nu doar savuroasa, ci si sanatoasa. Stiti, gurile rele ii intreaba pe vegani “de unde-si iau proteinele?”...si inca o data, imi propun sa va ofer o sugestie de meniu care atinge acest subiect.

Este o reteta care merge savurata atat la micul dejun, cat si la mesele principale, si la fel de bine va poate incununa masa pe care o dati pentru prietenii vostri, chiar si la o ocazie speciala, pentru ca aspectul este unul deosebit, iar gustul pe masura.

In acelasi timp este atat de simpla, ca pana si un copil o poate prepara.

Singura necesitate fara de care aspectul preparatului nostru nu va mai fi la fel este o tava speciala cu forme pentru briose. Dar, cei care nu detineti asa ceva, nu disperati, sunt convinsa ca iese de minune si intr-un vas obisnuit de copt, poate intr-o forma de chec sau intr-un vas din sticla termorezistenta.

Sa vedem asadar despre ce este vorba!

Vorbim despre proteina din naut, una dintre cele pe care (eu, cel putin) le asimilez foarte bine, si care nu-mi creeaza probleme digestive. De asemenea, gustul si consistenta pe care le poate lua o mancare pe baza de faina de naut, caci despre ea este vorba, vor semana foarte mult cu gustul si consistenta unor preparate pe baza de oua. Recomand acest preparat usor si pufos, dar plin de proteina si gustos, in special persoanelor care duc o viata activa, chiar sportivilor sau celor care fac activitate fizica sustinuta si se preocupa de masa lor musculara.

Este foarte satios, dar in acelasi timp dietetic si potrivit atat tinerilor, cat si varstnicilor, putand constitui un mic dejun consistent pentru copiii care merg la scoala, dar poate fi si o cina deosebita in familie.

Pentru aceasta reteta veti avea nevoie de:

• legume la alegere, minim 3 feluri, preferabil in culori diferite - cam doua cani;
• faina de naut, aproximativ o cana;
• apa, aproximativ o cana;
• sare, piper si alte condimente dupa gust;
• o lingurita praf de copt;
• putin ulei pentru uns tava de copt, sau hartie de copt;
• optional: 1-2 linguri de drojdie nutritionala inactiva (pentru un gust usor apropiat de cel al branzei)

Eu am avut la dispozitie: 

- o ceapa mare, 

- o jumatate de vanata cu tot cu coaja, 

- un ardei gras si 

- 3 ciuperci champignon proaspete. 

Toate legumele le-am spalat, curatat si taiat in cubulete de aproximativ jumatate de centimetru. Le-am pus apoi intr-o tigaie adanca cu o lingura de ulei si putina apa, timp de maxim 10 minute, pana ce au scazut si s-au inmuiat binisor, si au inceput sa se rumeneasca delicat. Putet adauga condimente dupa gustul si preferinta voastra (eu am adaugat o lingura de “Amestec de rosii cu usturoi si busuioc” de la BioSano), putina sare si un varf de lingurita de piper cayenne (acest piper special are rolul de a accelera metabolismul!).

Cat au stat legumele pe foc, am preparat “omleta” din faina de naut, apa si condimente (de data aceasta am folosit o lingurita de boia dulce, sare si putin piper negru obisnuit). Am batut amestecul cu mixerul, pentru a nu ramane cocoloase in aluat, si am adaugat si 2 linguri de drojdie inactiva si lingurita de praf de copt (aceasta va face mini-briosele noastre sa creasca si sa fie pufoase, altfel aluatul va ramane compact si cu textura umeda la mijloc).

Am “montat” apoi mini-briosele in cupele cu forma speciala: am pus in fiecare cate o lingura plina de legume (dupa ce le-am scurs bine in prealabil), si am turnat deasupra din amestecul nostru de “omleta”, pana au iesit 12 cupe umplute uniform. Va sfatuiesc sa nu le umpleti pana sus, sa mai lasati o margine goala, pentru ca aluatul va creste oricum si va umple formele.

Am lasat apoi tava in cuptorul preincalzit, la foc mediu, timp de aproximativ 30 de minute.

Rezultatul il puteti vedea si singuri, micile “frittata” arata grozav, iar gustul e pe masura. Le-am servit cu o salata verde alaturi, pentru aportul de fibra, si va marturisesc ca a fost o masa pe cat de savuroasa, pe atat de satioasa.  

PARFAIT VEGAN DE ZMEURA

Aceasta reteta este absolut delicioasa, pur si simplu iti va face vara mai frumoasa!

“It will blow your mind”, sau mai bine zis, iti va face papilele gustative sa explodeze de placere :)

Partea si mai buna este ca se face extrem de usor, oricine poate sa o faca, iar apoi rezultatul este spectaculos. Este practic cea mai buna inghetata pe care am mancat-o nu doar vara aceasta, ci probabil in toata viata mea :) Si am numit-o “parfait” pentru ca este pufoasa ca o spuma...ca un vis...un mousse de zmeura inghetat, o nebunie!

Ai nevoie doar de 4 ingrediente:

• aquafaba (zeama de la o conserva de naut);
• zahar (preferabil pudra) cam 4-5 linguri;
• esenta de vanilie;
• zmeura aprox. 100 g.

Aquafaba este “descoperirea secolului”, cel putin pentru veganii tributari gusturilor dulci din copilarie. Desi suna foarte exotic, nu este altceva decat apa in care a fiert nautul, sau zeama dintr-o conserva de naut. Teoria spune ca rezultatele ies la fel de bune si cu apa in care a fiert fasolea sau mazarea (vorbim obligatoriu de leguminoase), filtrate bine. Eu m-am multumit pana acum sa incerc zeama din conservele de naut boabe din comert, nu de alta, dar nu am niciodata rabdare sa fierb nautul acasa.

Deeeci, se scurge o conserva de naut, iar aceasta apa se bate cu mixerul la turatie inalta pana se transforma intr-o spuma identica cu cea de albus. Si se va transforma, garantat! Posibil sa dureze un pic mai mult pana ajunge la consistenta dorita decat albusurile, insa spuma rezultata arata si se comporta la fel. Iar o data batuta spuma, gustul de naut nu se mai simte.

Dupa ce am batut spuma tare, adaugam esenta de vanilie (e total optionala, am folosit-o mai mult ca asigurare ca nu se va simti niciun pic de gust sau miros de naut), si zaharul pudra. 

“Of course, my horse”, nu am avut zahar pudra in casa, asa ca am rasnit niste zahar bio in rasnita de cafea. Clar, nu sunt o adepta a zaharului! Insa aquafaba nu suporta niciun alt indulcitor, pentru ca altfel se lasa cu brio toata spuma noastra, se lichefiaza imediat. Am facut asadar un compromis, folosind zahar bio.

Incorporam treptat ingredientele, continuand sa batem cu mixerul. La final adaugam zmeura, pasata un pic cu furculita cat sa se desfaca fructele intregi, si scursa un pic de zeama. Reiese o spuma omogena, roz, pufoasa, aromata si delicioasa.

Am pus totul la congelator si dupa cateva ore, rezultatul a fost spectaculos. Parca nici nu ma asteptam sa iasa asa buna si perfecta! Ce e minunat este ca, fata de alte inghetate vegane, aceasta se comporta la fel ca una scumpa de la magazin, adica ramane fina si pufoasa chiar si dupa ce am scos-o din congelator si am bagat-o inapoi de mai multe ori, pastrandu-si aspectul si calitatile.  

CEA MAI SIMPLA RETETA DE INGHETATA VEGANA

Clar, nu e vara fara inghetata! Si cum tanjeam dupa aromele clasice ale inghetatei de ciocolata, sau de nuci, sau de caramel, am improvizat rapid cea mai simpla reteta, care cuprinde toate aceste arome, si face fata celor mai pretentiosi iubitori de inghetata:

Pentru aceasta minunatie aveti nevoie doar de 4 ingrediente:

• 2 banane bine coapte, preferabil congelate in prealabil (fara coaja);
• o mana de nuci maruntite;
• 1 lingura faina roscove sau cacao bio;
• 1 lingura cu varf unt de arahide.

Amestecam toate ingredientele in blender (cu exceptia nucilor, pe care le adaugam la sfarsit sau aproape de sfarsit, ca sa ramana bucatele), apoi dam compozitia rezultata la congelator pentru cca 3 ore.

Sau, pentru pofticiosi, se poate consuma oricand si oricum :)

Este o inghetata deosebit de gustoasa si in acelasi timp consistenta. Datorita untului de arahide, care este suficient de onctuos, inghetata nu va face ace de gheata. 

 Merge servita cu niste fructe alaturi sau cu bucatele de chec cu gust intens de cacao.


Poate vrei sa incerci si inghetata pufoasa de zmeura!

CHEC VEGAN CU CACAO SI BANANE

Ceva dulce e mereu binevenit, indiferent de anotimp, mai ales daca e si sanatos si usor de facut!

Pentru acest chec aveti nevoie de:

• 2 banane coapte;
• 1 avocado copt;
• 2 linguri cacao neagra (sau faina roscove);
• 4 linguri indulcitor natural;
• esente dupa preferinte (vanilie, rom);
• optional: stafide, cam 2 linguri;
• faina alba universala sau amestec de faina fara gluten (aprox. 100-150 g);
• 1 lingurita praf de copt

Mod de preparare:

Pasam bine cele doua banane cu o furculita, pana devin pasta. Procedam la fel si cu avocado. Acestea vor inlocui cu succes oul din compozitia checului, legand foarte bine aluatul. Adaugam cacaoa sau faina de roscove, indulcitorul (eu am folosit sirop de agave), esentele si stafidele inmuiate bine in prealabil.

Pentru ca mi-era dor de gustul stafidelor in rom, cele 2 linguri de stafide le-am inmuiat in putina apa cu o lingura de rom, timp de aproximativ 2 ore inainte de prepararea checului, pentru a-si trage aroma.

Vom amesteca totul cu faina preferata. Fiindca evit faina alba din principiu si mai ales faina de grau cu gluten, mi-am facut un amestec din faina de orez cam 4-5 linguri, la care am adaugat inca 2 linguri de amidon din cartofi, pentru a rezulta un aluat cat mai fin si care sa creasca bine (faina de orez este mai grea si nu se leaga foarte bine, de aceea am folosit amidonul pentru a face aluatul mai pufos si mai fin). Ne asiguram ca va iesi pufos daca adaugam si o lingurita de praf de copt.

Toata compozitia o lasam in cuptorul preincalzit la foc mediu, pentru aproximativ 30 de minute.

Inainte de a-l taia, asteptam mai intai sa se raceasca bine, cat e cald se sfarama destul de usor.  Rezista apoi foarte bine la temperatura camerei chiar si doua saptamani, pastrandu-si prospetimea. Desi nu cred ca va apuca a doua zi :)